Opinie de Adrian Vasilescu, BNR: Despre „pământul pârjolit de BNR în octombrie 2008“ şi o întrebare mereu ocolită

Autor: Adrian Vasilescu 03.05.2011

Tema atacului asupra leului din octombrie 2008, atac oprit de Banca Naţională, a revenit obsesiv în dezbaterea publică în primăvara acestui an. Directorul editorial al Ziarului Financiar Cristian Hostiuc a considerat (socotesc că pe bună dreptate) că ar fi bine-venit un scurt istoric al momentelor celor mai semnificative din octombrie 2008. Demers chiar meritoriu. Comentariul lui, apărut în ZF de luni, are însă un titlu ce reflectă lucrurile aşa cum sunt văzute dintr-o singură parte a scenei: "Cum a pârjolit BNR pământul ca să oprească atacul asupra leului în octombrie 2008". Referirea la tactica "pământului pârjolit", folosită deseori în tumultuoasa noastră istorie, nu se acordează nicicum cu modul în care BNR a stopat atacul asupra leului. Dar este în deplin acord cu acuzaţia ce îi este adusă Băncii Naţionale de către unii actori ai evenimentelor de atunci, că ar fi golit băncile de lei. Din întregul comentariu al ZF lipseşte tocmai întrebarea esenţială: cum anume ar fi procedat BNR, le-a luat băncilor leii cu japca? O întrebare mereu ocolită.

Banca Naţională a vândut valută în toamna lui 2008 pentru a acoperi cererea din piaţa bancară şi pentru a evita generalizarea panicii provocate de criza financiară internaţională. Băncile comerciale au cumpărat masiv valută, fie ca să acopere cererea clienţilor, fie pentru că au mizat pe deprecierea leului. Semnificativ este faptul că băncile care acum sunt supărate… s-au repezit atunci să facă achiziţii până la ultimul leu. Şi cum criza globală mătura deja planeta, n-au fost puţine acele bănci care au devenit agresive în cumpărarea de valută deşi nu aveau lei în cotrapartidă.

S-o spunem deschis: băncile au cumpărat valută de la BNR de bunăvoie. Unele, poate din lăcomie, au cumpărat mai multă decât aveau nevoie. Cum explică însă acum că după ce au rămas fără lei, în loc să vină la Banca Naţională şi să apeleze la o sursă permanentă de lichiditate aflată la dispoziţia băncilor comerciale, facilitatea "lombard", cu dobândă de 14,25 la sută… au preferat să plătească pe piaţa interbancară peste o sută la sută?

Întrebare esenţială. Iar răspunsurile, în opinia mea, pot fi numai două. Unele bănci nu s-au îngrijit să-şi asigure un necesar portofoliu de titluri de stat cu care să-şi garanteze împrumuturile de la BNR. Altele "s-au jenat" (scuză absurdă) că dobânda "lombard" ar fi penalizatoare şi astfel ar fi aflat piaţa că sunt în dificultate. Sau - Cristian Hostiuc are şi o altă explicaţie, mai apropiată de scuza băncilor în cauză - că BNR ar fi "pârjolit pământul" şi le-ar fi lăsat fără lei?'

Adrian Vasilescu este Consilier al guvernatorului BNR