Cum va funcţiona sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu?

La Deveselu vor fi amplasate 24 de lan­sa­toare de rachete interceptoare grupate în trei aşa-numite silozuri, adică nişte cavităţi cilin­drice săpate în sol în care sunt instalate şi din care se lansează rachete sau proiectile tele­ghidate cu propulsie autonomă.

Rachete de interceptare vor face parte din aşa-numita categorie SM-3, Standard Missile 3, tip Block 1B, baza urmând să devină ope­ra­ţională începând din anul 2015. Spaţiul ocupat de sistem va fi de aproximativ 175 de hectare.

La această oră în lume dispun de rachete inter­continentale SUA, Rusia, India, Pakistan, Iran şi Israel, cu o rază de acţiune de la 4.500 de km (Iran) până la 12.000 km (China).

Rachetele interceptoare nu au încărcătură explozivă şi nu sunt purtători ai unor încăr­cături periculoase, nucleare, biologice sau chi­mice, fiind proiectate să distrugă rachetele ostile prin forţa impactului, potrivit unor declaraţii publice ale subsecretarului de stat american Ellen Tauscher.

România nu va trebui nici să cumpere ra­chete interceptoare, nici să plătească pentru in­stalarea sau amenajarea locaţiei propriu-zise a acestora pe teritoriul României. Potrivit unui oficial american care face parte din delegaţia ce ne­gociază Acordul privind amplasarea, în România, numai amplasarea sistemului costă 400 mil. dolari, la care se adaugă 20 mil. dolari anual funcţionarea sistemului, fără a include rachetele.

Cheltuielile pentru realizarea sistemului sunt suportate de către SUA, în timp ce România va pune la dispoziţie locaţia, iar orice alte eventuale costuri vor face obiectul nego­cierii bilaterale.

România a fost aleasă să găzduiască siste­mul de rachete după ce o serie de studii au indicat faptul că sud-estul Europei este din ce în ce mai vulnerabil la ameninţări cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, iar în acest context, România este, din punct de vedere strategic, în cea mai bună poziţie pentru a găzdui interceptorii tereştri.

Dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă în Europa presupune patru etape de implementare, România fiind implicată în cea de-a doua etapă.

Prima etapă de implementare este în des­făşurare şi presupune protejarea unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea de sisteme radar şi interceptori SM-3 amplasaţi pe na­ve, însoţită de amplasarea unui sistem radar înaintat, care va detecta lansarea rachetelor încă din faza ascendentă a traiectoriei. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea în Marea Mediterană a navei "USS Monterey", echipată cu sistemul Aegis.

Cea de-a doua etapă, unde România este in­clusă şi are ca orizont de timp anul 2015, preve­de extinderea protecţiei aliaţilor NATO prin operaţionalizarea unei noi generaţii de inter­ceptori SM-3 care să permită lansarea de la sol precum şi a noi baze radar care vor fi am­plasate în baze terestre din Europa de Sud-Est.

În etapa a treia, cu un orizont de timp 2018, urmează să fie extinsă acoperirea sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre în nordul Europei (în Polonia), precum şi prin conti­nua­rea procesului de dezvoltare a unor noi rachete SM-3, amplasate pe mare şi pe uscat, iar cea de patra etapă, cu un orizont de timp 2020, pre­vede asigurarea unei protecţii crescute a terito­riului SUA împotriva unor atacuri cu rachete inter­continentale, inclusiv prin dezvoltarea în con­tinuare a rachetelor SM-3 şi a sistemelor radar.

România a acceptat să găz­duiască sistemul de interceptoare Standard Missile 3 (SM-3), ca parte a planului pus la punct de Barack Obama. În septembrie 2009, Barack Obama a anunţat modificarea planului gândit de predecesorul său George W. Bush şi a hotărât implementarea în următorul deceniu a unui plan complet nou, care modifică şi locaţiile iniţiale.

Acesta se deosebeşte de fostul proiect ame­rican de "scut" lansat de Bush, care avea ca obiectiv apărarea teritoriului american împotriva rachetelor cu rază lungă de acţiune care ar fi putut survola Europa. SUA au purtat dis­-cuţii cu mai multe state europene în vederea con­stituirii planului, în ceea ce priveşte Româ­nia acestea având loc chiar în timpul vizitei la Bucureşti din octombrie 2009 a vice­preşedintelui american Joe Biden, care a dis­cutat cu preşedintele Traian Băsescu despre noul plan al lui Obama.

Într-un discurs ţinut de Biden, acesta şi-a ex­primat aprecierea faţă de Băsescu şi guvern cu privire la aderarea la sistemul de apărare antirachetă. "Este o arhitectură mult mai bună, care are avantajul că protejează fizic atât Europa, cât şi Statele Unite", a declarat Biden în discursul său. Biden a mai vizitat atunci Polonia şi Cehia.

Planul iniţial de apărare antirachetă pus la punct de George W. Bush viza amplasarea a zece sisteme bazate pe interceptoare în Polonia şi a unui radar în Cehia, întregul sistem fiind gândit cu scop de apărare împotriva rachetelor cu rază lungă care ar putea fi lansate din Iran, Coreea de Nord sau chiar din Rusia. Conform planului lui Bush, ar mai fi fost folosite radare şi sisteme de interceptoare din Alaska şi California (SUA) şi Fylingdales (Marea Britanie).