A venit scutul militar american, va veni şi un "scut" economic?

Un grad ridicat de secu­ritate al unei ţări repre­zin­tă un factor major în ana­liza investitorilor stră­ini privind am­plasarea unor capacităţi de producţie importante, având la bază proiecte pe termen lung.

Românii i-au aşteptat pe americani şi în Al Doilea Război Mondial, şi de-a lungul epocii comuniste, şi în cei 21 de ani care au trecut de la începutul tranziţiei spre capitalism.

Lanţul american de restaurante fast-food McDonald's a fost unul din pri­mele simboluri ale capitalismului la Bucureşti, intrat pe piaţă în 1995, însă marile investiţii în capacităţi de produc­ţie s-au lăsat aşteptate, spre deosebire de alte ţări din regiune, de pildă Polonia.

Chiar dacă relaţiile politice şi mili­tare au evoluat destul de repede după 1990, având precedente solide pe zona politică chiar şi în perioada comunistă, segmentul relaţiilor economice a rămas relativ restrâns, fără proiecte strategice de anvergură, distanţa geografică mare dovedindu-se un obstacol important pentru investitorii din SUA.

Astfel, intrarea în NATO a fost o miză mare pentru România inclusiv prin prisma apropierii de America la nivel economic.

Şi totuşi, în 2005, la un an de la intrarea României în NATO, Statele Unite se situau pe locul al nouălea în clasamentul ţărilor în care îşi aveau originea cele mai mari investiţii străine din economia locală, cu 567 mil. euro, adică o pondere de 2,6% din total. Potri­vit datelor Institutului Naţional de Sta­tistică, aproape 63% din investiţiile americane erau de tip greenfield.

Din păcate, schimburile comerciale au rămas mult reduse faţă de potenţial chiar şi în ultimii ani, nefiind prea departe - păstrând proporţiile - de nivelurile înregistrate în perioada comunistă, când România beneficia de clauza naţiunii celei mai favorizate.

De-a lungul anilor, s-au adunat mai multe nume mari din puternica econo­mie americană care au deschis sau au preluat, direct sau indirect, afaceri lo­cale - 3M, Alico, Alcoa, Amway, Avon, Bunge, Cargill, Cisco, Citibank, Coca-Cola, Colgate Palmolive, Ernest & Young, Delphi, General Electric, HBO, Honeywell Garret, Howard Johnson's, HP, IBM, Johnson Controls, Kodak, Kraft, Lockheed Martin, Time Warner, McDonald's, Microsoft, Motorola, New Century Holdings, Oracle, Philip Morris, Procter & Gamble, Qualcomm, RAEF, Solectron, Timken, UPS, Visa, Washington Group sau Xerox - însă anvergura proiectelor derulate a rămas limitată.

Interesul pentru marile privatizări a fost de asemenea redus: la Petrom au ta­to­nat cursa nume sonore precum Halli­burton şi ConocoPhilips, însă pri­mul a fost respins, iar al doilea s-a retras. La BCR, o divizie a grupului Citibank a format un consorţiu împreună cu fondul Texas Pacific - de asemenea respins pentru neîndepli­nirea criteriilor de selecţie. Înainte de 2000 se încercase şi privatizarea IAR Braşov cu Bell Helicopter, afacerea eşuând din cauza unui mare scandal politic şi mediatic.

În 2010, după şase ani în care România a avut statutul de membru al NATO, iar din 2007 a devenit şi membru al UE, SUA alunecaseră pe locul 11 în topul pe ţări de rezidenţă a investitorilor în companii cu capital străin.

Astfel, capitalul social subscris se ridica la 803 mil. euro, adică aproximativ 2,8% din total. Registrul Comerţului avea în evidenţă la sfârşitul anului trecut 6.235 de companii cu capital american.

Sectorul IT, cel mai "americanizat"

România, o ţară cu o forţă de mun­că ieftină, bine pregătită în domeniul IT şi unde cunoaşterea mai multor limbi stră­ine este ceva comun, a atras ca un mag­net cele mai mari companii IT ame­ri­cane, care şi-au extins puternic în ulti­mii ani activitatea locală. Cea mai mare companie IT din Ro­mâ­nia, din punctul de vedere al numă­ru­lui de angajaţi şi, posibil, şi din punctul de ve­de­re al veniturilor, este subsidiara locală a gigantului american Hewlett-Packard. HP România estimează că va ajunge la fi­nele acestui an la 3.600 de angajaţi în România, în special pe fon­dul extinderii echi­pelor. Românii anga­jaţi de HP în cen­trele de servicii oferă asis­tenţă prin te­le­fon unor clienţi din di­ferite ţări şi în do­menii precum con­ta­bilitate, pe lângă IT. HP are şi un centru de dezvoltare soft­ware în Cluj.

HP a câştigat şi cel mai mare con­tract IT acordat până acum de statul ro­mân, cu o valoare de peste 100 mil. euro, res­pectiv informatizarea Casei de Sănătate.

Alţi doi giganţi IT americani, Oracle şi IBM, au de asemenea peste 3.000 de angajaţi în România. IBM se află în acest moment în procesul de evaluare pentru deschiderea unui centru de cer­ce­tare la Târgu-Mureş.

Spre comparaţie, SIVECO şi TotalSoft, cei mai mari producători de soft din România, au aproximativ 600, res­pectiv 400 de oameni. Cea mai mare com­panie IT după cifra de afaceri deţi­nută de antreprenori români, distri­bui­torul IT&C Asesoft Distribution, are apro­ximativ 100 de oameni.

În sfârşit au venit americanii pe piaţa de capital

Americanii au devenit în ultimii ani mai activi pe piaţa de capital din Româ­nia, odată cu câştigarea de către Frank­lin Templeton - unul dintre numele cu ma­re greutate în lumea internaţională a fondurilor de investiţii - a mandatului de administrator al Fondului Proprietatea (FP) una dintre cele mai mari afaceri din România, cu active de 4 mld. euro.

Mark Mobius, unul dintre cei mai cu­noscuţi specialişti ai Franklin Tem­pleton, considerat un guru al pieţelor emer­gente, a promis că se va implica în promovarea Fondului Proprietatea şi a pie­ţei de capital din România, iar vizi­te­le sale la Bucureşti au devenit frecvente. Mobius este în prezent şi membru în Con­siliul de Supraveghere al Petrom, cea mai mare companie din România.

După ce a preluat managementul FP, în septembrie 2010, Templeton şi-a crescut investiţiile pe Bursa de la Bucu­reşti, prin celelalte fonduri pe care le ad­ministrează, investind zeci de milioane de euro în BRD, Petrom şi SIF-uri.

Pe de altă parte, reprezentanţii Franklin Templeton au intrat în ulti­me­le luni în conflict cu Guvernul privind o serie de decizii ale statului român la com­­paniile din sectorul energetic, unde Mi­­nis­terul Economiei e acţionar ma­jo­ri­tar, iar Fondul Proprietatea e mi­no­ritar..

Reprezentanţii Franklin Templeton au criticat şi managementul unor com­panii de stat, precum Hidroelectrica sau Nuclearelectrica, cerând explicaţii pen­tru profitabilitatea redusă a acestora.

Pe de altă parte, americanii nu au reuşit să îndeplinească aşteptările acţio­na­rilor FP privind pre­ţul de tranzacţio­na­re al acţiunilor pe Bur­să. Cotaţia titlurilor FP a fost pe un trend descendent de la listare, iar în ulti­mele săptămâni declinul s-a accentuat, ac­ţiunile ajungând ieri la un minim de 0,54 lei, cu 16% sub preţul de la listare. Evo­­luţia preţului acţiunilor FP i-a deter­mi­nat pe unii acţionari să-şi exprime la AGA nemulţumirea faţă de activitatea Templeton.

SUA nu intră în top 10 pieţe de export ale României

Schimburi comerciale puţin peste un miliard de euro

• Statele Unite au fost în 2010 de-abia pe locul al şaisprezecelea în clasamentul principalilor parteneri comerciali ai României la export, cu ceva mai mult de jumătate de miliard de euro. Ponderea acestor încasări în totalul exporturilor a fost de numai 1,5%. Totuşi, faţă de 2009 exporturile pe piaţa americană au înregistrat un salt de peste 60%, în condiţiile în care 2009 consemnase o scădere cu 40% a exporturilor româneşti în SUA.

• Federaţia Rusă s-a situat pe locul 12, valoarea mărfurilor vândute pe această piaţă ajungând la 833 milioane de euro, ceea ce corespunde unei ponderi de 2,2% din total.

• La importuri, SUA au o poziţie şi mai slabă în clasamentul partenerilor comerciali, clasându-se anul trecut pe locul 19, cu o valoare a achiziţiilor de 563 mil. euro, ceea ce conduce la un deficit comercial minim pentru România. Comparativ cu situaţia din 2009, importurile din Statele Unite au crescut cu 9,5%, după o cădere puternică în anul precedent.

• Ponderea în total importuri este apropiată de cea înregistrată la exporturi, respectiv de 1,2%. China este al cincilea mare partener pe relaţia de import, cu peste 2,5 mld. euro, în timp ce Rusia ocupă locul al şaselea.

• În total, schimburile comerciale România - SUA de-abia au ajuns anul trecut la 1,1 miliarde de euro, reprezentând ceva mai mult de 1% din comerţul exterior total al României.

Slăbiciuni ale relaţiilor economice România - SUA

• Industria bancară americană este reprezentată numai de Citibank, care are o poziţie restrânsă (locul 15 după active în 2010; cotă de piaţă de 1,4%), axată pe servicii pentru clientela corporate.

• Nicio mare companie petrolieră din SUA nu a investit pe piaţa locală, giganţii americani ezitând în 2004 să se bată pentru Petrom.

• Ford este singurul mare constructor auto care are în derulare o investiţie directă (automobile şi motoare); în pofida obţinerii unui ajutor de stat de 143 mil. euro, proiectul avansează lent.

• Nu există niciun zbor direct care să lege Bucureştiul de un mare oraş american, spre deosebire de alte capitale din regiune unde operează mari companii aeriene americane.

• Gigantul Colgate Palmolive, producător de bunuri de consum, a renunţat la capacităţile de producţie locale, segmentul fiind reprezentat mai departe de Procter&Gamble, care a continuat să investească în producţie, şi de Unilever.

• Marile companii farmaceutice din SUA nu produc în România, aducând produse specifice din import.

• Sectorul IT este cel mai bine reprezentat la nivel local, nume mari precum Microsoft, Oracle, IBM sau Xerox având un număr important de angajaţi.

• Franklin Templeton este singurul mare administrator de fonduri care a venit pe piaţa locală, în timp ce industria americană a asigurărilor este reprezentată doar de Alico (locul 3 în asigurări de viaţă) şi Marsh.

• Bechtel, marea companie americană de construcţii, este în centrul controversatului proiect al Autostrăzii Transilvania, din care nu s-a realizat nici o treime după şase ani de la semnarea contractului care devine tot mai costisitor.