Opinie de Dan Armeanu: Reducerea rezervei minime obligatorii este mai mult un ajutor acordat băncilor decât economiei reale

De curând, rezerva minimă obligatorie s-a redus cu 5 puncte procentuale, până la nivelul de 20% pentru pasivele în valută. Economia reală va beneficia foarte puţin de pe urma acestei măsuri de politică monetară. În schimb, această măsură reprezintă un ajutor indirect neaşteptat dat băncilor aflate încă într-o stare de amorţeală indusă de criza economică.

Principalul efect vizibil al acestei măsuri constă într-un supliment de lichiditate pe piaţa de aproape 1,4 mld euro. Însă, în momentul luării acestei decizii de politică monetară, lichiditatea din sistemul bancar era suficientă pentru a face faţă unei cereri reduse de creditare provenită din economie. Din acest punct de vedere s-a irosit din nou o pârghie pe care politica monetară a avut-o la dispoziţie şi care ar fi putut ajuta mai mult, la momentul oportun, economia reală şi nu băncile. Se impunea această măsură în a doua jumătate a anului, atunci când, sub imboldul revenirii economiei pe plus, cererea de creditare ar fi fost în volum mare, provenită din proiecte de investiţii din infrastructură, industrie, agricultură, construcţii, producţie etc. În momentul de faţă, cea mai mare parte a sucursalelor băncilor acordă câteva credite pe lună, iar dintre acestea foarte puţine sunt credite noi. Cele mai multe sunt refinanţări sau credite garantate de stat prin programul Prima Casă.

Noul acord încheiat cu FMI este de tip preventiv, ceea ce presupune limitarea accesului la resurse financiare cu cost redus şi direcţionarea statului spre piaţa privată pentru a se împrumuta. Dar pe această piaţă principalii actori sunt băncile, iar apelarea la resursele lor presupune costuri mult mai mari. Or, reducerea rezervei minime obligatorii lasă la dispoziţia băncilor resurse suplimentare simbolic remunerate de banca centrală şi permite plasarea acestora în obligaţiuni de stat la dobânzi mult mai mari. Ţinând cont de comportamentul băncilor din ultimii ani şi de aversiunea lor crescută faţă de riscul din economie atunci este clar că aceste resurse suplimentare nu vor ajunge în economia reală.În mod cert, băncile vor prefera creditarea statului în condiţii fără risc în defavoarea economiei reale. Este o decizie corectă a unor instituţii private ale căror interese nu coincid întotdeauna cu interesele generale ale economiei sau ale comunităţii în care-şi desfăşoară activitatea. În acelaşi timp, reducerea rezervei minime obligatorii reprezintă o gură de aer pentru bănci în condiţiile în care activitatea de creditare nu şi-a revenit.

Să nu uităm că în urmă cu câţiva ani ţara noastră a fost pusă în situaţia aproape imposibilă de a finanţa pe termen scurt o datorie privată deci de miliarde de euro care provenea în mare măsură din partea băncilor printr-un credit de la FMI. Coincidenţă sau nu, şi atunci, după încheierea acordului cu FMI, s-a luat decizia de a se reduce rezerva minimă obligatorie, eliberându-se câteva miliarde de euro la dispoziţia băncilor. Şi atunci ca şi acum, băncile au preferat să plaseze aceste resurse suplimentare în obligaţiuni ale statului în condiţii fără risc decât în activitatea economică. Astfel, odată cu oprirea creditării de către bănci, mulţi agenţi economici au fost sufocaţi, şi-au micşorat activitatea sau au dat faliment, iar statul a pierdut atât din impozitele colectate, dar şi din aportul acestora la PIB-ul ţării.

De curând a încetat acordul de la Viena, iar băncile au posibilitatea să-şi reducă expunerea pe România, iar această măsură le permite şi mai mult să facă acest lucru.

Nu în ultimul rând, reducerea rezervei minime obligatorii încurajează creditarea în valută. Astfel, efectul acestei măsuri este posibil să se reflecte în scăderea dobânzilor la creditele în valută. Ţinând cont şi de faptul că CDS-ul pentru ţara noastră are o cotaţie redusă, băncile deja speculează acest moment şi au venit cu oferte de creditare în valută cu dobânzi mai mici. În plus, cursul este scăzut, iar tentaţia de accesare de împrumuturi în euro este mare. La prima vedere, ar fi un efect benefic pentru economie şi populaţie. Dar EURIBOR este în creştere şi aceasta va fi tendinţa de acum încolo. La sfârşitul anului este posibil să treacă de pragul de 2%. De asemenea, trebuie să ţinem seama că pentru cea mai mare parte a populaţiei veniturile sunt realizate în lei şi din acest motiv este cea mai expusă. Trebuie să învăţăm din greşelile trecutului şi să nu uităm de toxicitatea canalului creditului în valută.

Economia reală este un mecanism complex ale cărui resorturi pot fi infuenţate prin intermediul pârghiilor de politică monetară, fiscală şi bugetară. Pentru ca efectul acestora să fie benefic trebuie să fie aplicate la momentul oportun, în strânsă corelaţie între ele şi în funcţie de nevoile reale ale mecanismului economic. În ultimii ani, rar s-a întâmplat acest lucru în România.

Prof. univ. dr. Dan Armeanu - Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori Academia de Studii Economice, Bucureşti