Vocea unui mare maestru spiritual/ de Stelian Ţurlea

Michel Vâlsan

Islamul şi funcţiunea lui Rene Guenon

Editura Herald

Cuvânt-înainte de Abd Ar-Razzaq Yahya (Charles-Andre Gilis). Traducere din limba franceză de Teodoru Ghiondea. Cartea apare în colecţia Philosophia perennis, coorodonată de acelaşi Teodoru Ghiondea, împreună cu Florin Mihăescu. Pe site-ul editurii, traducătorul îl prezintă pe autor în termeni cât se poate de elogioşi. "Mihail Vâlsan (1907-1974) este, în mod cert, una din personalităţile cele mai importante ale secolului XX, care i-au scris istoria <<discretă>>, fundamentală şi exemplară din punct de vedere tradiţional, alături de marele sau mentor Rene Guenon şi de ilustrul său prieten Vasile Lovinescu. M. Vâlsan a înscris definitiv contribuţia românească în domeniul exegezei spirituale de natură esoterică islamică, în plan european - şi nu numai - prin excelenţă şi incontestabilă autoritate. Recunoscut ca o voce de primă mărime, atât de mediile sufite europene, cât şi de cele islamice de pretutindeni, s-a remarcat, înainte de toate, ca iniţiatorul studiilor akbariene moderne. Urmând în tinereţe cursurile de logică şi metafizică ale lui Nae Ionescu, interesat de <<fenomenul Maglavit>> (1935) şi informându-l pe R. Guenon în legătură cu acesta, ajunge la Paris în 1936, unde intră în contact cu spiritualitatea sufită, apoi, in 1938, ocupă funcţia de consilier financiar al Consulatului României; foarte curând va părăsi orice preocupare legată de viaţa publică, precum şi România. Legăturile sale cu Elveţia erau deja strânse, prin primirea iniţierii în ramura alawită din partea lui Fr. Schuon, de care se desparte definitiv, devenind <<independent>> la finele anului 1950. Mihail Vâlsan a fost un mare maestru spiritual, remarcându-se printr-o practică spirituală de o puritate şi de o rigoare ce depăşesc puterea de înţelegere a oricărei exegeze exterioare. Grupul pe care l-a format şi condus mai multe decenii s-a impus de mult timp în sfera exegezei sufite prin traduceri impecabile ale operelor principalilor maeştri ai spiritualităţii sufite. M. Vâlsan s-a remarcat mai întâi in calitate de colaborator, apoi la conducerea revistei Etudes Traditionnelles (între 1960 şi 1974) : peste cincizeci de articole cuprinzând teme strâns legate de opera şi funcţiunea lui Rene Guenon, traduceri adnotate - adevarate şi unice exegeze - ale unor importante scrieri sufite (de autori de excepţie: Ibn 'Arabi, al-Qashani, al-Qunawi şi altii), texte pe teme diverse; de asemenea un studiu introductiv de o importanţă deosebită, la volumul postum a lui R. Guenon: Simbolurile fundamentale ale Stiintei sacre."

"Mulţi au fost mirati - scrie M. Vâlsan - când au aflat că Rene Guenon a fost musulman. În cărţile sale nimic nu indică un atare rataşament tradiţional, precum şi locul pe care islamul îl ocupă în opera sa, în comparaţie cu cel al hinduismului şi al taoismului, un loc destul de restrâns, în pofida frecventelor referiri la metafizica şi esoterismul islamic. Astfel că unii s-au întrebat dacă ar putea exista un acord între perspectiva sa doctrinară şi poziţia sa tradiţională personală. Alţii au mers până la a considera că învăţătura sa metafizică şi intelectuală nu ar putea fi considerată compatibilă cu doctrina islamică.... Astfel că noi credem util să facem câteva precizări si puneri la punct." Cartea dezvoltă toate aceste puneri la punct.