Scrisori de peste timp/ de Stelian Ţurlea

Mihai Sorin Rădulescu

Familii româneşti şi peripluri apusene

Editura Vremea

Cartea reprezintă o incursiune in istoria şi genealogia unor familii românesti din trecut. Autorul a mers, de asemenea, pe urmele unora dintre ele in Occident, căutând şi depistând unele prezenţe româneşti puţin sau deloc cunoscute. Se ocupă de familiile Kretzulescu, Brătianu, Hagi Panteli, Obedeanu, Pompilian, Simian, Şeptilici, Leonard, Romalo, Derussi, Razu, Podan, de neamurile Vlădoienilor, Câmpinenilor, Brătăşenilor, Fărcăşenilor, Vultureştenilor ş.a. De asemenea, o parte dintre texte se referă la interferenţe culturale româno-apusene, ca, de pildă, umbre româneşti la Ravenna, portretul de la Paris al lui Dumitrache Ghica, pe urmele lui Matila C.Ghica, primii diplomaţi japonezi la Bucureşti, Dracula la Dublin ş.a. O parte dintre textele acestei cărţi au apărut de-a lungul anilor în Ziarul de Duminică.

Mihai Sorin Radulescu este licentiat al Facultatii de Istorie din Bucuresti (1991), doctor în istorie la "Institut National des Langues et Civilisations Orientales" (INALCO) din Paris, cercetator la Institutul de Istorie "N. Iorga" (1991-1996) şi profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.

Nicolae Iorga

Scrisori de femei

Editura Vremea

Cuvânt înainte de Silvia Colfescu care scrie: "Gândită de Nicolae Iorga doar ca un adaos la modesta bibliografie şcolară destinată şcolilor de fete, mica antologie intitulată Scrisori de femei este, în fapt, mult mai mult.

Dacă există destule cronici relatând evenimente în care, deseori, sunt implicate şi femei, în calitatea lor de soţii ale unor personaje istorice, sunt puţine documentele care să ne dea o imagine mai largă a universului feminin în epoci mai depărtate, sau chiar mai apropiate. Această lacună este completată de culegerea de scrisori de femei alcătuită de Iorga. O viaţă colorată, cu nenumărate faţete, se citeşte printre rândurile adeseori prea scurte ale misivelor. Caleidoscop de trăiri, vechile scrisori aduc sub ochii cititorului perene simţiri omeneşti, preocupări mărunte, casnice, împletite cu dragostea de familie, de copii şi, către bătrânete, cu teama de judecata cerească." Antologia începe cu o scrisoare a Doamnei Voica a lui Mihnea cel Rău, continuă cu Doamna Despina a lui Neagoe Basarab şi, după alte 27 de scrisori, se încheie cu una a Reginei Elisabeta. Trece, fireşte, şi prin scrisorile în franceză ale Elenei Cuza către Hermione Asachi-Quinet si ale Dorei d'Istria. Scrisoarea Reginei Elisabeta, aleasă de Iorga din bogata corespondenţă a suveranei pe criteriul simplităţii şi al sincerităţii ei, ne-o infăţisează pe soţia Regelui Carol I ca pe o femeie blândă, preocupată de literatură, de amintiri, de acte de caritate. Antologia este completată cu cinci scrisori adresate unor doamne, care întregesc imaginea fiecărei epoci.