Înapoi în Anglia medievală/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 11.05.2011

Ken Follett este un scriitor britanic născut la Cardiff, în Ţara Galilor, în 1949. A fost ziarist, a început să scrie romane şi s-a făcut cunoscut cu "The Eye of the Needle". Au urmat alte romane, în general thrilleruri istorice. Între care şi "Stâlpii pământului", care i-a definitivat succesul. În 2009, când cel mai vechi festival de literatură din lume - "The Times Cheltenham Literature Festival" - aniversa 60 de ani de existenţă, s-a organizat un sondaj online, prin care să fie desemnate cele mai apreciate 60 de romane publicate în Marea Britanie începând din 1949. "Stâlpii pământului" s-a clasat pe locul 2, iar pe locul 23 se află continuarea acestui roman, "O lume fără sfârşit". Ken Follett era astfel unul dintre cei trei autori nominalizaţi cu două titluri, alături de John LeCarré şi Gabriel García Marquez.
Romanul acesta, despre care ne ocupăm atât de târziu în cadrul rubricii noastre, reprezintă capodopera istorică a lui Ken Follet*). A fost tradus în 30 de alte limbi, vândut în aproape 20 de milioane de exemplare până în decembrie 2010 şi adaptat pentru televiziune într-un serial de opt episoade, care a ajuns revelaţia anului 2010, cu mari actori în distribuţie - Tony Curran, Alison Pill, Donald Sutherland, Matthew Macfadyen şi mulţi alţii. Serialul a obţinut trei nominalizări la Globurile de Aur.
E o poveste complicată care se desfăşoară în Anglia secolului al XII-lea, într-o perioadă cunoscută în istorie ca dominată de război civil şi anarhie, când se dădeau bătălii pentru tronul Angliei şi, în paralel, se construiau marile catedrale, pe care le admirăm şi astăzi. Catedrala Kingsbridge, la a cărei construcţie asistăm în acest roman, este prima catedrală gotică din Anglia şi faimoasă pentru frumuseţea ei. După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de mari frământări pentru preluarea puterii. Romanul e stufos, enorm, peste 1.000 de pagini, cu foarte multe personaje, toate incredibil de verosimile, în creuzetul de intrigi brutale ale Angliei medievale, cu iubire, ură, trădare, speranţă şi loialitate. Şi acoperă o perioadă de o jumătate de secol.
Contextul istoric este definit de o tragedie de proporţii, comparabilă, s-a spus, cu scufundarea Titanicului: nava care îl avea la bord pe unicul fiu legitim şi viitor moştenitor al tronului Angliei, se scufundă în Canalul Mânecii. După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de mari frământări pentru preluarea puterii. Regele mai avea alţi treizeci de copii, dar toţi erau bastarzi. Şi o fiică. Dar era, de asemenea, o epocă în care bărbaţii nu acceptau urcarea pe tron a unei femei. De aceea, principalii pretendenţi la tron sunt Stephen, nepotul regelui, şi Maud, fiica regelui. În luptă se amestecă şi familia Hamleigh, nobili scăpătaţi care încearcă să îl însoare pe brutalul lor fiu, William, cu Aliena, fiica guvernatorului de Shiring, Bartholomew. Prin jocuri de culise William reuşeşte să îl ucidă pe Bartholomew, acuzându-l de trădare şi o violează pe Aliena sub privirile fratelui ei, Richard. Furiei lui William îi cade pradă şi arhitectul său, Tom Builder, al cărui vis de a construi o catedrală grandioasă este năruit. Soţia acestuia născuse un fiu abandonat în pădure, luat la mânăstirea Kingsbridge şi dat în grija părintelui Philip. În complicata acţiune mai apar episcopul local, Waleran Bigod, un om fără scrupule, sprijinindu-i pe cei din familia Hamleigh. După nenumărate peripeţii şi lovituri de teatru, în care sunt implicate zeci de persoane, pe parcursul multor ani şi o mare parte dintre personajele importante de până atunci ale cărţii sunt ucise, după ce catedrala Kingsbridge devine un pion în lupta pentru tronul Angliei, acţiunea se precipită: Waleran şi clanul Hamleigh sunt dovediţi ca fiind vinovaţi de scufundarea navei White Ship şi de dispariţia moştenitorului la tron. Hamleigh şi Waleran sunt învinşi, iar părintele Philip poate să continue şi să termine construcţia catedralei Kingsbridge cu ajutorul fiului zidarul ucis.
Sunt prin urmare, mai multe poveşti în paralel. Una a părintelui Philip care visează să construiască o mare catedrală, împreună cu arhitectul său Tom. Alta a intrigilor privind succesiunea la tronul Angliei. Alta a succesiunilor la conducerea Bisericii.
Să construieşti o catedrală era un lucru foarte complicat în acele vremuri - de fapt, în orice vremuri - constructorului îi lua cel puţin treizeci de ani în care de multe ori îi lipseau banii sau trebuia să facă faţă atacurilor şi invaziilor. De aceea povestea lui Follet acoperă întreaga viaţă a principalelor personaje.
Romanul recreează cu mare acurateţe viaţa satelor şi a oamenilor Angliei acelui îndepărtat secol. Caracterele sunt bine definite, detaliile referitoare la ridicarea unei catedrale sunt uimitoare, limbajul este exact, fără să obosească prin termeni de specialitate.
*) Ken Follett, Stâlpii pământului, Editura RAO, traducere de Andreea Şeler