Înapoi în Anglia medievală/ de Stelian Ţurlea
Autor:
Stelian Turlea
11.05.2011
Ken Follett este un scriitor britanic născut la Cardiff, în Ţara Galilor, în 1949. A fost ziarist, a început să scrie romane şi s-a făcut cunoscut cu "The Eye of the Needle". Au urmat alte romane, în general thrilleruri istorice. Între care şi "Stâlpii pământului", care i-a definitivat succesul. În 2009, când cel mai vechi festival de literatură din lume - "The Times Cheltenham Literature Festival" - aniversa 60 de ani de existenţă, s-a organizat un sondaj online, prin care să fie desemnate cele mai apreciate 60 de romane publicate în Marea Britanie începând din 1949. "Stâlpii pământului" s-a clasat pe locul 2, iar pe locul 23 se află continuarea acestui roman, "O lume fără sfârşit". Ken Follett era astfel unul dintre cei trei autori nominalizaţi cu două titluri, alături de John LeCarré şi Gabriel García Marquez.
Romanul acesta, despre care ne
ocupăm atât de târziu în cadrul rubricii noastre, reprezintă
capodopera istorică a lui Ken Follet*). A fost tradus în 30 de alte
limbi, vândut în aproape 20 de milioane de exemplare până în
decembrie 2010 şi adaptat pentru televiziune într-un serial de opt
episoade, care a ajuns revelaţia anului 2010, cu mari actori în
distribuţie - Tony Curran, Alison Pill, Donald Sutherland, Matthew
Macfadyen şi mulţi alţii. Serialul a obţinut trei nominalizări la
Globurile de Aur.
E o poveste complicată care se
desfăşoară în Anglia secolului al XII-lea, într-o perioadă
cunoscută în istorie ca dominată de război civil şi anarhie, când
se dădeau bătălii pentru tronul Angliei şi, în paralel, se
construiau marile catedrale, pe care le admirăm şi astăzi.
Catedrala Kingsbridge, la a cărei construcţie asistăm în acest
roman, este prima catedrală gotică din Anglia şi faimoasă pentru
frumuseţea ei. După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de
mari frământări pentru preluarea puterii. Romanul e stufos, enorm,
peste 1.000 de pagini, cu foarte multe personaje, toate incredibil
de verosimile, în creuzetul de intrigi brutale ale Angliei
medievale, cu iubire, ură, trădare, speranţă şi loialitate. Şi
acoperă o perioadă de o jumătate de secol.
Contextul istoric este definit de o tragedie
de proporţii, comparabilă, s-a spus, cu scufundarea Titanicului:
nava care îl avea la bord pe unicul fiu legitim şi viitor
moştenitor al tronului Angliei, se scufundă în Canalul Mânecii.
După moartea regelui Henric I a urmat o perioadă de mari frământări
pentru preluarea puterii. Regele mai avea alţi treizeci de copii,
dar toţi erau bastarzi. Şi o fiică. Dar era, de asemenea, o epocă
în care bărbaţii nu acceptau urcarea pe tron a unei femei. De
aceea, principalii pretendenţi la tron sunt Stephen, nepotul
regelui, şi Maud, fiica regelui. În luptă se amestecă şi familia
Hamleigh, nobili scăpătaţi care încearcă să îl însoare pe brutalul
lor fiu, William, cu Aliena, fiica guvernatorului de Shiring,
Bartholomew. Prin jocuri de culise William reuşeşte să îl ucidă pe
Bartholomew, acuzându-l de trădare şi o violează pe Aliena sub
privirile fratelui ei, Richard. Furiei lui William îi cade pradă şi
arhitectul său, Tom Builder, al cărui vis de a construi o catedrală
grandioasă este năruit. Soţia acestuia născuse un fiu abandonat în
pădure, luat la mânăstirea Kingsbridge şi dat în grija părintelui
Philip. În complicata acţiune mai apar episcopul local, Waleran
Bigod, un om fără scrupule, sprijinindu-i pe cei din familia
Hamleigh. După nenumărate peripeţii şi lovituri de teatru, în care
sunt implicate zeci de persoane, pe parcursul multor ani şi o mare
parte dintre personajele importante de până atunci ale cărţii sunt
ucise, după ce catedrala Kingsbridge devine un pion în lupta pentru
tronul Angliei, acţiunea se precipită: Waleran şi clanul Hamleigh
sunt dovediţi ca fiind vinovaţi de scufundarea navei White Ship şi
de dispariţia moştenitorului la tron. Hamleigh şi Waleran sunt
învinşi, iar părintele Philip poate să continue şi să termine
construcţia catedralei Kingsbridge cu ajutorul fiului zidarul
ucis.
Sunt prin urmare, mai multe poveşti în
paralel. Una a părintelui Philip care visează să construiască o
mare catedrală, împreună cu arhitectul său Tom. Alta a intrigilor
privind succesiunea la tronul Angliei. Alta a succesiunilor la
conducerea Bisericii.
Să construieşti o catedrală era un lucru
foarte complicat în acele vremuri - de fapt, în orice vremuri -
constructorului îi lua cel puţin treizeci de ani în care de multe
ori îi lipseau banii sau trebuia să facă faţă atacurilor şi
invaziilor. De aceea povestea lui Follet acoperă întreaga viaţă a
principalelor personaje.
Romanul recreează cu mare acurateţe viaţa
satelor şi a oamenilor Angliei acelui îndepărtat secol. Caracterele
sunt bine definite, detaliile referitoare la ridicarea unei
catedrale sunt uimitoare, limbajul este exact, fără să obosească
prin termeni de specialitate.
*) Ken Follett, Stâlpii pământului,
Editura RAO, traducere de Andreea Şeler