Polonezii au construit capitalismul bursier cu banii statului şi acum au 220 mld. euro în depozite bancare, pensii private şi acţiuni

Aşa cum se uita în urmă cu 30 de ani din Cosmos la Pământ astronautul român Dumitru Prunariu, cel sărbătorit în aceste zile, şi vedea Bu­cureştiul cât o gămălie, aşa se uită acum cea mai mare bursă din Europa de Est, Warsaw Stock Exchange (WSE), la Bursa de Valori Bucureşti şi la ce se întâmplă în România pe piaţa de capital.

7 miliarde de euro obţinute din 187 de oferte publice iniţiale (IPO - initial public offering) în ultimii doi ani pe WSE. 40 milioane de euro la Bucureşti, 6 IPO-uri.

200-250 milioane de euro tranzacţii zilnice, 200 miliarde de euro capitalizare bursieră la Varşovia. 4 - hai 10 milioane de euro într-o zi bună în România, 20 miliarde de euro capitalizare bursieră.

Gata, au decolat şi nimeni din Est nu îi mai poate ajunge. Au şi banii, au şi companiile. I-au lăsat de mult în urmă pe unguri sau pe cehi, iar grecii şi austriecii au fost şi ei depăşiţi. JP Morgan, Citi, Credit Suisse, Goldman Sachs, Nomura, ING, UBS, UniCredit, HSBC, Barclays, Merryl Linch, Bank of America, Morgan Stanley - sunt toţi la Varşovia şi nu mai sunt nicăieri în altă parte în Europa la vest de Frankfurt până la Moscova.

Varşovia a devenit Warsaw. Şi nu numai Warsaw, ci Warsaw Stock Exchange începe să fie mai cunoscută în lume şi mai puternică decât Varşovia.

În Warsaw vin bancherii mari de pe Wall Street şi City, unde după criza din 2008 nu mai primesc aplauze. În ţara zimbrilor sunt staruri. Bronzaţi, relaxaţi, cu ceasurile Longines şi butoni de aur, spun că Warsaw este noua Mecca. Este bastionul finanţelor mondiale în Europa de Est.

De ce au venit? Cine i-a adus? Piaţa. Banii caută companiile, companiile caută banii, iar Warsaw s-a aşezat la mijloc.

Yes, we did it. Am reuşit. Panie Aleksander Grad, ministrul trezoreriei (care administrează şi vinde companiile de stat), este politician, dar a învăţat limba bursei şi a businessului.

L-a angajat acum doi ani pe Krystof Walenczak ca secretar de stat în Ministerul Trezoriei după ce Walenczak, fost bancher de investiţii (unde? bineînţeles, la singura ban­că ce lipseşte din enumerarea de mai sus, dispăruta în criză - Lehman Brothers) l-a sprijinit în bătălia statului pentru a rămâne acţionar la cel mai mare asigurător polonez, PZU.

"Ne-am propus să transformăm Var­şovia într-un hub financiar şi am reuşit. Am reuşit să atingem o masă critică, suntem deja mai mari decât Viena, Atena, iar faţă de Budapesta sau Praga suntem departe. Pentru Polonia, dezvoltarea pieţei de capital a fost un obiectiv strategic. Un obiectiv la fel de important ca aderarea la Uniunea Europeană. De acum, dezvoltarea se va baza pe atragerea de companii şi investitori din regiune din afara Poloniei", spune Grad.

La 250 de milioane de euro tranzacţii zilnice, dublu faţă de suma tranzacţiilor din celelalte ţări din Europa de Est în afara Rusiei, pare un obiectiv corect. Nu te poţi opune unui magnet. Ca o pilitură de fier, acolo unde sunt banii vor merge şi com­paniile, iar dacă vor fi companii, vor fi şi mai mulţi bani.

Ca urmare, miza polonezilor a devenit regională. Ministerul Trezoreriei şi WSE vor organiza în perioada 25-26 mai CEE IPO Summit, o întâlnire între investitori şi companii din Europa de Est unde se vor face planurile de listări pentru următorii ani.

Pentru aceasta, au invitat un grup de jurnalişti din Europa de Est să le explice ce au făcut şi cum pariază pe schimbarea Poloniei prin piaţa de capital.

"Vă rog deschideţi la pagina 7 a prezentării". Power point-ul este lumea lui Krystosztof Walenczak, un fost yuppie al bursei londoneze. "După cum observaţi, Varşovia nu se mai bate din punctul de vedere al numărului de IPO-uri, al tran­zacţiilor zilnice sau al capitalizării bursiere cu alte capitale din est, ci cu Frankfurtul, Parisul sau chiar Londra. Am devenit cea de-a şasea platformă bursieră din Europa din punctul de vedere al valorii tranzacţiilor zilnice", spune Walenczak.

Restul Europei de Est? "Almost nothing", spune victorios. Şi triumful este şi mai mare: "Astăzi este o zi istorică pentru piaţa de capital din Varşovia. Pot să vă anunţ că Goldman Sachs a deschis o filială în Varşovia". Goldman Sachs la Varşovia. Prima ţară din Est, în afară de Rusia, unde îşi deschide gigantul american un birou.

Încercata Varşovie, victimă a pogromurilor naziste, a devenit după 60 de ani de la cele mai negre episoade ale celui de-al doilea război mondial o atracţie pentru marii investitori, cei care mânuiesc banii în orice colţ al lumii şi mai ales pe Wall Street şi în City-ul londonez.

Walenczak spune că acum a venit să-şi servească patria. Nu ar câştiga mai mult în sectorul privat?

"Sigur. Şi probabil că o să mă întorc nu peste mult timp. Dar miza aici este mult mai mare, este uriaşă."

Câţi bani a negociat în calitate de şef al privatizărilor în ultimii aproape doi ani? "Peste 5 miliarde de dolari. Au fost în acest birou reprezentanţi ai Blackrock, ai Fidelity, ai celor mai mari fonduri de investiţii din lume."

Dar cum a reuşit Polonia să joace la un asemenea nivel?

"Ne-am dat seama că, în regiune, noi trebuia să ne poziţionăm ca centru financiar. Slovacia sau Cehia face maşini, Slovenia are turism, este o ţară bogată, Ucraina agricultură. Noi vom aduce investitori pentru companiile din aceste ţări. Am creat aici în Varşovia o cultură a pieţei de capital, am reţinut capitalul intelectual", explică Walenczak.

Polonezii au înaintat strategic pe două fronturi: pe de o parte au creat cererea, adică au dirijat întâi miliarde de euro apoi zeci de miliarde de euro din fondul public de pensii către fondurile de pensii publice administrate privat, iar pe de altă parte au creat oferta, adică au adus la bursă companii de stat la care au vândut de la 10% până la 60-70% din acţiuni, însă fără să cedeze controlul, adică să rămână mai puţin de 25% din acţiuni.

"Consider că ar fi o greşeală ca statul să cedeze la primii jucători din sectoarele importante - din petrol, gaze, energie electrică, energie, din industrie, bănci, asigurări, telecom - toate acţiunile. Măcar cu 25% din acţiuni să rămână. Este bine şi pentru bursă, pentru a împiedica o eventuală delistare de exemplu. Conform legislaţiei europene, cu 25% plus unu din acţiuni poţi controla orice decizie stra­tegică", spune Walenczak.

În noiembrie 1998, polonezii obţineau aproape 1 miliard de dolari din privatizarea parţială pe bursă a operatorului telecom TPSA, iar în aprilie 2010 cea mai mare privatizare parţială pe bursă din istoria Poloniei aducea în conturile statului 2,7 miliarde de dolari.

Chiar şi în plină criză, în noiembrie 2008, polonezii au vândut pe bursă acţiuni în valoare de 700 de milioane de dolari la ENEA, un operator în energie.

"Când toată lumea naţionaliza, noi privatizam. Dar bine că am făcut-o, pentru că acum ar fi fost mai greu", afirmă ministrul trezoreriei, Aleksander Grad.

Polonezii mai au acum circa 600 de mari companii în portofoliul statului, din care la 261 deţin 100% din acţiuni, la 42 pachetul majo­ritar, iar la 314 pachete minoritare. Cea mai mare bancă, cel mai mare asigurător, cea mai mare companie petrolieră, jucătorii cheie din industrii cheie sunt sau au fost până acum 1-2 ani controlaţi de stat.

Dintre acestea, planul este ca de acum statul să rămână acţionar majoritar sau chiar cu 100% la 20-25 de companii.

"Vom rămâne cu ceea ce este într-adevăr strategic, companii legate de statul polonez: tot ce înseamnă infrastructură de transport - de energie, de gaze, de petrol, feroviară. În rest, vom vinde, dar vom rămâne acţionari", a explicat Walenczak.

Situaţia este surprinzătoare. Polonia, despre care există percepţia că este cu mult înaintea României ca reforme şi deschidere la privatizări şi investiţii străine, despre care s-a "cântat" ani de zile în România cât de avansată este pe drumul economiei de piaţă şi al deschiderii către capitalul străin, şi-a păstrat marii jucători din economie. Au făcut terapie de şoc, au dat drumul la preţuri, dar nu la întreprinderi. Şi dacă au dat drumul, nu cu investitori strategici, ci pe bursă.

În schimb, România a cedat tot - în bănci, în ciment, în asigurări, în petrol, în distribuţia de energie, în industria petrolieră - şi totuşi percepţia este că Polonia este mai avansată ca economie de piaţă. De ce?

"Noi am construit economia de piaţă fiscal şi legal, nu am schimbat proprietatea. Capi­talismul poate fi măsurat prin multe matrice. Gradul de privatizare nu este cel mai important. Importante sunt domnia legii (rule of law - n.red.), libertatea comerţului, liber­tatea proprietăţii, sistemul simplu de taxe", a spus Walenczak.

După ani de privatizare pe bursă şi IPO-uri, polonezii au învăţat în masă ce înseamnă bursa şi tranzacţionarea pe bursă a devenit sport naţional. A apărut equity market - cultura pieţei de capital.

Iar sumele vehiculate sunt uriaşe pentru Europa de Est şi semnificative chiar şi pentru giganţi precum Goldman Sachs.

La un PIB al Poloniei de circa 340 de miliarde de euro, fondurile de pensii private poloneze au active de 57 de miliarde de euro (55 mld. euro fondurile de pensii private obligatorii şi 1,7 miliarde de euro fondurile facultative), fondurile mutuale de 30 de miliarde de euro, iar companiile de asigurări de viaţă 10 miliarde de euro. Aceştia sunt investitorii instituţionali.

Dar democratizarea investiţiilor, atracţia noilor titluri i-au făcut pe 1,4 milioane de polonezi să-şi deschidă conturi la bursă şi să tranzacţioneze direct, cel puţin o dată pe an.

360.000 de conturi de investitori persoane fizice au fost deschise în toamna anului trecut pentru a participa la oferta publică iniţială a înseşi...Warsaw Stock Exchange, deţinută anterior în proporţie de 100% chiar de statul polonez. Tot statul a creat, paradoxal, cea mai puternică bursă din Europa de Est. În România, statul nu are niciun procent din Bursa de Valori Bucureşti.

Persoanele fizice deţin la rândul lor în mod direct pe bursă acţiuni în valoare de circa 10 miliarde de euro şi obligaţiuni în valoare de 2,5 miliarde de euro. În bănci, polonezii au depozite de circa 110 miliarde de euro. În total, polonezii au pe bursă şi în bănci 220 de miliarde de euro. Orice ar fi de-acum încolo, au pe ce se baza.