Incursiune la sediul Glencore România, compania care face afaceri de 100 de milioane de euro cu 50 de angajaţi. Liftul nu urcă la etajul companiei decât pentru cei care ştiu parola

Autor: Roxana Pricop 17.05.2011

Nu există fotografii sau informaţii publice despre românul care conduce afacerile de peste o sută de milioane de euro pe care gigantul elveţian Glencore le rulează în România cu doar 50 de angajaţi.

Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Leontin Suciu, românul care din 1998 lucrează pentru filiala locală a companiei care este la un pas de a încheia al treilea cel mai mare IPO din istoria Europei. Secretosul Glencore, cel mai trader de materii prime din lume, nu-şi dezminte reputaţia în România.

Cerealele i-au adus pe elveţienii de la Glencore în România în urmă cu aproape douăzeci de ani, deşi presa de investigaţie scrie că Marc Rich, fondatorul celui mai mare grup de comerţ cu materii prime din lume, era în strânse legături cu România încă din timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu.

Singura cale de acces la companie sunt datele de la Registrul Comerţului. Deşi are afaceri de 100 milioane de euro, Glencore nu avut nicio conferinţă în România, practic nimeni în afară de un cerc restrâns de iniţiaţi nu ştie despre Glencore. Conform RECOM, Glencore International AG, înregistrată în Elveţia, la Baar, este acţionară la: Glencore Protein România SRL, Glencore România SRL, Romsiloz Cereale SRL şi Rombarge Transport SRL.

Din transportul şi comerţul de cereale Glencore a ajuns în România la afaceri cumulate de circa o sută de milioane de euro la finele anului 2009 cu doar cincizeci de angajaţi. Informaţia este cu atât mai surprinzătoare, cu cât sediul înregistrat al firmelor prin care Glencore activează în România sunt nişte camere din hotelul bucureştean Diplomat.

La adresa sediului înregistrat la Registrul Comerţului, din spatele uşii pe care stă lipită o hârtie pe care scrie "Glencore România SRL", o cameristă răspunde: "Cei de la Glencore nu mai stau aici, s-au mutat în clădirea de vizavi, eu am venit doar să fac curăţenie. Dacă vreţi să vorbiţi cu ei, mergeţi la clădirea mare şi gri de peste drum".

La mai puţin de o sută de metri distanţă este clădirea MetalExportImport care ar trebui să găzduiască, după spusele angajatei hotelului, noul sediu al Glencore Protein şi Romsiloz Cereale, diviziile de comerţ cu cereale ale grupului. Informaţia se confirmă şi la primul etaj al clădirii MetalExportImport se află sediul Glencore. Problema este însă că liftul nu vrea să urce la primul etaj în ciuda repetatelor apăsări pe butonul care indică etajul unu. "A, vreţi să mergeţi la Glencore. Staţi că vă ajut eu. Apăsaţi la doi şi coborâţi apoi pe scări la etajul unu, ştiţi, cei de la Glencore au modificat ceva", îmi spune un domn aflat în clădire.

La evidenta întrebare "ce au modificat?", domnul îmi răspunde: "Veţi vedea". Aveam mai târziu să descopăr că accesul cu liftul la etajul unu al clădirii se face doar în baza unei parole pe care o ştiu doar cei câţiva angajaţi români ai Glencore. Fiecare dintre aceştia aduce grupului elveţian afaceri de aproape 4 milioane de euro pe an.

Misterul pare să se ridice atunci când secretara de la recepţie spune că domnul Leontin Suciu, directorul Glencore Protein, al Romsiloz Cereale şi Rombarge Transport, este în birou şi că îl va anunţa de venirea mea.

Aproape instantaneu uşa biroului se închide, iar secretara iese timid şi îmi spune că directorul are o agendă încărcată şi nu poate să stea de vorbă cu mine. Încerc să obţin o adresă de email sau un număr de telefon al directorului, însă fără succes.

O şansă însă reapare când misteriosul Leontin Suciu, românul care administrează afacerile elveţienilor din 1998, iese din birou, îşi aprinde o ţigară şi îmi spune că este politica grupului şi nu poate da nicio declaraţie presei. Îmi spune să iau legătura cu biroul de presă al Glencore din Elveţia. Mailul cu între­bări trimis către comunicatorii Glencore din Elveţia nu a primit nici până în prezent răspuns.

Surse din piaţă contactate de ZF spun că Leontin Suciu este omul de bază al Glencore în România şi că a fost printre primii români care au umplut cu cereale un vas de tip Panamax - vas de mari dimensiuni ce poate transporta până la 55.000 de tone de cereale. Într-o sută de vase Panamax încape întregul export de grâu de 3 mil. tone şi de 2 mil. tone de porumb al României din 2010.

Despre Leontin Suciu se ştiu la fel de puţine ca şi despre managerii gigantului Glencore. Alături de Leontin Suciu apar înregistraţi ca administratori ai Glencore Protein România şi Steven Kalmin, CFO al grupului elveţian Glencore.

Deşi aduce afaceri de 100 mil. euro în businessul mondial de 110 mld. euro, România este importantă în ecuaţia Glencore, de vreme ce Kalmin unul dintre cei mai de încredere locotenţi ai lui Ivan Glasenberg, CEO-ul grupului, este administrator la filiala locală. Puţini ştiu că România este în top 20 în lume ca producătoare de grâu, porumb, floarea-soarelui, precum şi de carne de porc. De asemenea, România are printre cele mai mari rezerve de energie şi minerale din Europa.

În România piaţa locală a comerţului cu cereale este evaluată la circa 1-2 miliarde de euro. Filiala din România a grupului elveţian Glencore este al patrulea jucător de pe piaţa locală a comerţului cu cereale, după Cargill, Alfred C. Toepfer şi Bunge. Compania a avut în 2009 afaceri de 55 mil. euro, pierderi de 1,5 mil. euro şi 14 angajaţi, conform datelor Registrului Comer­ţului. Afacerile din România au scăzut în 2009 cu aproape 50% faţă de 2008. Romsiloz Cereale, o altă firmă controlată de Glencore, a încheiat anul 2009 cu afaceri de 50,9 mil. euro şi cu un profit brut de aproape 3 mil. euro, cu un număr de 40 de angajaţi. Rombarge Transport a făcut afaceri de jumătate de milion de euro şi a câştigat brut peste 100.000 euro în 2009.