Avocaţii spun că cel mai mare PPP, reactoarele de la Cernavodă, are şanse discutabile de realizare
Reactoarele 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă, cel mai mare obiectiv care ar urma să fie construit în parteneriat public-privat (PPP) de pe lista celor 17 proiecte prezentate recent de Guvern, are şanse "discutabile" de realizare în forma actuală a Legii PPP, cred unii avocaţi.
În România nu există în prezent niciun proiect de anvergură care să fie construit după prevederile Legii 178/2010 a parteneriatului public-privat, în contextul în care anul trecut una dintre investiţiile care s-ar fi putut realiza în această manieră, autostrada Comarnic-Braşov, a eşuat lamentabil.
Unul dintre semnele de întrebare care se ridică atunci când vine vorba de încadrarea proiectului de la Cernavodă în prevederile Legii PPP este chiar definiţia partenerului public, în cazul de faţă Nuclearelectrica. Deşi pe 21 aprilie a fost publicată o Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii 178/2010, articolele din lege unde este definit partenerul public nu au fost modificate, acestea fiind în continuare autorităţi sau instituţii publice ori organisme de stat fără caracter comercial. "Este discutabil dacă Nuclearelectrica se încadrează în definiţia dată "partenerului public" de Legea PPP, întrucât Nuclearelectrica nu este autoritatea publică sau instituţie publică, nici organism al statului", explică Vlad Peligrad, senior associate în cadrul casei de avocatură Badea Clifford Chance. Mai mult, textul legii arată că partenerul public poate avea personalitate juridică, dar a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial, ceea ce din nou nu este cazul Nuclearelectrica, unul dintre cei mai mari producători de energie din România, care vinde pe piaţa liberă circa 30% din tot ce produce.
"Este posibil ca un astfel de proiect să nu poată fi implementat în baza Legii PPP din cauza limitelor definiţiei «partenerului public». Cu toate acestea, dacă se doreşte realizarea unui parteneriat public privat între Nuclearelectrica şi un investitor privat, în vederea dezvoltării celor două reactoare, un astfel de proiect ar putea fi implementat ca o concesiune de lucrări în temeiul OUG 34/2006 cu îndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de ordonanţă pentru selectarea concesionarului (partenerului privat)", a mai spus Peligrad.
Pe de altă parte însă, textul legii sugerează indirect că, dacă este vorba de un domeniu relevant, aşa cum este energia, dispoziţiile Legii PPP pot fi aplicate şi pentru concesiunile de lucrări. "Posibilitatea companiilor de stat care desfăşoară activităţi relevante în anumite domenii de a avea, în anumite situaţii, calitatea de partener public într-un proiect de parteneriat public-privat rezultă indirect din Legea parteneriatului public-privat nr. 178/2010", spune Vlad Cercel, managing associate al Ţuca Zbârcea şi Asociaţii. Firma Ţuca Zbârcea şi Asociaţii a încasat câteva milioane de euro ca şi consilier al statului în cea mai mare tranzacţie PPP de până acum, afacerea eşuată Comarnic-Braşov, când statul nu a primit nicio despăgubire pentru retragerea neaşteptată a francezilor de la Vinci.
Reprezentanţii celor două case de avocatură nu au precizat până la închiderea ediţiei dacă acordă consiliere juridică vreunui partener privat implicat alături de statul român în realizarea unor PPP-uri.
Un alt semn de întrebare este faptul că partenerul public participă cu un aport în natură, or, în cadrul companiei de proiect care s-a format pentru construcţia celor două reactoare, EnergoNuclear, statul deja a venit cu bani, actuala dilemă fiind de unde se pot atrage capitalurile necesare pentru susţinerea participaţiei Nuclearelectrica în această companie.