Un fost baschetbalist produce la Cluj articole sportive pentru 15 echipe de handbal, baschet şi volei
Mircea Barna, un antreprenor din Cluj, fost căpitan al echipei naţionale de baschet, a decis în urmă cu aproape 15 ani că giganţi precum Nike, Adidas, Puma sau Lotto pot avea şi un competitor local în lumea sportului, aşa că a pus pe picioare Ancada, brandul singurului producător autohton de echipamente sportive profesioniste din România.
Businessul a rămas de nişă, iar vânzările s-au oprit anul trecut la 2,5 mil. euro, la jumătate faţă de perioada 2007-2008, dar antreprenorul crede în schimbarea comportamentului de consum dictat în anii de boom economic de ceea ce scria pe etichetă.
"Dacă francezul şi neamţul pot să circule cu Loganul, înseamnă că şi eu ca român pot folosi ceva românesc. Cam asta e gândirea acum, iar consuma-torul e mult mai educat", spune Barna, a cărui afacere include astăzi trei centre de producţie şi 60 de angajaţi.
Prima fabrică, cea de aparate sportive, a fost construită în 1997, iar cea de echipamente sportive în 2004. Mircea Barna a fost înainte de Revoluţie căpitanul echipei naţionale de baschet, scrie revista BUSINESS Magazin (www.businessmagazin.ro).
Fabrica "Someşul" îl desemnase să producă echipament la Cluj, unde se făceau treningurile şi echipamentele de sport, iar "Pionierul" de la Bucureşti se ocupa de partea de încălţăminte. Clubul Bayer Leverkussen i-a făcut o ofertă în 1976, însă abia zece ani mai târziu a ajuns în Germania. Anul 1989 l-a prins antrenor al echipei de baschet din Nürnberg, însă după 2002 s-a întors definitiv în România.
Ancada are astăzi trei fabrici la Cluj pentru echipamentele sportive, iar pantofii sunt produşi în mare parte în Asia. Însă, cât de curând producţia se va muta în România. "Distrugându-se infrastructura, în ţară nu mai sunt fabrici, iar pantoful sport nu e deloc simplu de construit", explică Barna.
Concret, grupul de firme produce mingi, tricouri, treninguri şi toate cele necesare desfăşurării competiţiilor sportive. Iar reţeta calitate-preţ ţintită înspre clienţii obişnuiţi vrea să nu depăşească pragul de 40 de euro pentru un produs.
Pe partea de cluburi, preţurile sunt însă mai mari. Cele mai mari contracte sunt semnate cu U Mobitelco, Târgu-Mureş şi Baia-Mare la baschet, echipele Jolidon, Galaţi, Suceava, Timişoara şi Cluj la handbal şi Zalău şi Baia-Mare la volei. Per total, pe segmentul cluburilor, Ancada furnizează echipamente către 15 echipe la handbal, baschet şi volei din campionatul naţional.
"Nu putem intra la fotbal la divizia A, deşi echipăm deja formaţii din ligile a doua şi a treia. Cei din liga întâi sunt de mai mult timp în contact cu marile branduri, iar Ancada nu îşi permite să ofere echipamente de sute de mii de euro gratuit", explică Barna. Echipamente în România produc Adidas, Umbro, Puma şi Lotto, potrivit datelor furnizate de oficialii Ancada.
Una peste alta, echipamentele de joc şi antrenament, adică şort, tricou şi trening, sunt cele care se vând cel mai bine pe piaţa românească. 80% din vânzări se îndreaptă înspre cluburile sportive, iar restul se vinde prin magazinele din Cluj, Zalău şi Bistriţa. Iar în planurile clujenilor se află şi un nou magazin deschis într-un complex comercial din Bucureşti până la finele anului.
Criza a lovit însă şi businessul cu echipamente sportive, iar vânzările au ajuns la mai puţin de jumătate faţă de anii buni ai economiei. Deşi a renunţat la multe dintre contractele cu terţi, a redus din bugetul alocat designului şi a restructurat credite, afacerea nu a scăpat nelovită.
Printre vulnerabilităţile Ancada se numără faptul că, după cum spune chiar Barna, nu are acea siguranţă financiară a unui grup mai mare, dar nici know-how-ul multinaţionalelor, iar totul s-a învăţat din mers. Cea mai mare greşeală: "Nu ştiam că vine criza, aşa că am investit sute de mii de euro în imobile".
În relaţia cu clientul, Ancada e percepută tot mai mult ca o marcă extrem de convenabilă după raportul calitate-preţ, ceea ce se întâmpla mai puţin înainte de startul recesiunii.
Până acum conta foarte mult eticheta, iar cetăţenii mizau mult mai mult pe brand când venea vorba de haine, însă, ca schimbare de comportament, clujeanul spune că, după ce s-au convins că pot obţine aceeaşi calitate la un preţ mai mic, clienţii au devenit mai atenţi la ce cumpără.
Barna nu vrea să renunţe prea curând la afaceri, deşi mulţi l-au curtat. "Avem şi acum oferte din partea unui fond de investiţii, dar nu putem să scoatem atât de repede eventualii bani care ar urma să fie alocaţi. Eu vreau să păstrez afacerea în continuare pentru că, până la urmă, e un mod de viaţă", spune Barna. Argumentul său este că, în următorii ani, "made in România" va deveni un brand foarte puternic.
Motiv pentru care şi cifra de afaceri din 2011 ar urma să fie de trei ori mai mare decât cea de anul trecut.