Ce-şi spuneau nădăjduitorii de ecumenism acum şapte secole/ de Grete Tartler

Un filozof "care nu-l cunoştea pe Dumnezeu, nu credea în înviere şi care socotea că după moarte nu va mai fi nimic", plângând într-o pădure şi zbuciumându-se la gândul că va muri, iar fiinţa sa se va face doar pulbere, se întâlneşte cu un evreu, un creştin şi un sarazin, care îi revelează prezenţa divină şi îl salvează de la deznădejde printr-un dialog teologic tripartit: iată povestea medievală care l-a inspirat şi pe Leibniz în scrierile sale despre toleranţă. Filozoful, misticul, matematicianul, astronomul, alchimistul, poetul, Fericitul Ramon Llull (1232-1316), cel atât de prezent în continuare (chiar şi la modul "popular": i se întreţine o pagină pe Facebook) în lumea noastră la fel de zbuciumată din punct de vedere religios, a fost tradus de Jana Balacciu Matei din catalană cu "Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi"*). Llull a scris opere desăvârşite şi în arabă, lingua franca a epocii sale, precum şi în latină şi în alte limbi; dar, aşa cum subliniază în prefaţă teologul Armand Puig i Tàrrech, el a fost primul mare gânditor care a folosit şi "vernaculara" catalană pentru a arăta cum se poate ajunge la Dumnezeu pe calea raţiunii.

Llibre del gentil i dels tres savis poate fi şi astăzi utilă - nu numai celor cufundaţi în meditaţie şi teologilor, ci şi oamenilor politici sau diplomaţilor. Dialogul între "oamenii Cărţii", întemeiat pe o mare apropiere a celor trei religii abrahamice monoteiste, de la sine înţeles în lumea hispanoarabă, are aceeaşi relevanţă şi în zilele noastre.

Cuvântul catalan gentil, (dar şi latin - vezi Summa contra gentiles a lui Toma d'Aquino, despre care se spune că a fost scrisă la îndemnul lui Llull) poate fi semantic asociat cuvântului arab ğahil, care înseamnă "neştiutor" (neştiutor de revelaţia islamică, deci închinător la idoli, păgân), şi în acest sens rămâne de văzut, prin contrast, cuvântul savis: e vorba de cei trei ştiutori ai Cărţii sfinte şi căii spre adevăr. Jana Balacciu Matei, folosind un lexic modern (adecvat modernităţii gândirii lui Llull), a preferat cuvântul cu o conotaţie mai largă şi mai populară, care însă, în opinia mea, nu pune acelaşi accent pe revelaţia religioasă şi iniţiere. Bine şi aşa; în fond, cei trei savis discută şi chestiuni de morală şi estetică. Despre bunătate şi mărinimie, mărime şi veşnicie, putere, înţelepciune şi dragoste, desăvârşire, nădejde, caritate, dreptate, prudenţă, cumpătare, tărie - dar şi despre lăcomie, desfrâu, avariţie, delăsare, trufie, invidie, mânie…

Întreprinderea unei asemenea traduceri, care presupune o vastă cunoaştere a epocii şi a tendinţelor ei, cere un efort deosebit. Jana Balacciu Matei arată problemele de transpunere; de exemplu opţiunea pentru neologisme de origine romanică în cazul termenilor religioşi şi nu numai, alegerea între nuanţele semantice ale aceluiaşi cuvânt etc. Astfel foloseşte, transferând întocmai din catalană, "Inteligenţa" pentru personificarea intelectului, a raţiunii (în cazul "domniţei Inteligenţa" care dezvăluie într-o întâlnire cu înţelepţii virtuţile necreate esenţiale ale lui Dumnezeu, dar şi pe cele create, prin care cei drepţi vor cunoaşte fericirea veşnică, precum şi păcatele scrise pe florile celor cinci arbori). Frumuseţea textului păstrează astfel curgerea poetică originală şi ritmul frazei (amintind mult de fraza balansată a discursului arab, pe care de altfel Llull mărturiseşte că l-a avut drept model; a fost făcută chiar presupunerea că volumul a fost scris mai întâi în arabă).

Adevărate capodopere vizuale sunt şi desenele arborilor cu virtuţi create, necreate şi păcate, închipuind arbori simbolici în care simetria perfectă sugerează victoria forţelor binelui.

"Gândiţi-vă, domnilor, la relele care vin fiindcă oamenii nu au o singură religie şi la foloasele ce ar urma dacă am avea toţi o singură lege, o singură credinţă (…) Ce-aţi zice … să ne preţuim şi să ne fim unul altuia sprijin, spre a putea cât mai repede să cădem de acord? Căci gâlceava, zbuciumul, vrajba, dauna şi jignirea îi împiedică pe oameni să cadă de acord asupra unei credinţe". Utopie exprimată cu multe secole în urmă, care n-a avut încă rezultat. Poate că nici nu se va împlini prea repede; dar speranţa de a căuta adevărul "potrivit florilor raţiunii şi naturii cunoaşterii" reapare periodic, în "primăveri" care dau nădejdea luării de la capăt.

*) Ramon Llull, Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi, traducere din limba catalană şi tabel cronologic de Jana Balacciu Matei, cuvânt înainte de dr. Armand Puig i Tàrrech. Editura Meronia, Bucureşti 2010