„Este nevoie de lideri politici puternici care să spună: vreau să duc compania pe bursă!“

Polonezii au listat cei mai mari jucători din sectoarele strategice ale economiei pentru a le eficientiza. Responsabilii polonezi susţin că şi dacă statul rămâne acţionar majoritar la aceste companii, listarea pe bursă aduce performanţa în companie pentru că impune presiunea raportărilor.

Walenczak, care a lucrat până în 2009 la Lehman Brothers, este omul-cheie din ultimii doi ani în ceea ce priveşte privatizarea pe bursă a companiilor poloneze.

"Administraţia din companiile de stat este de obicei foarte ostilă listărilor. Sunt oameni care încearcă să evite riscul. Este nevoie de lideri puternici care să spună: vreau să fac această listare a companiei pe bur­să şi o voi obţine!", explică Walenczak.

Avantajul listării este că forţează managementul să devină transparent, cheltuielile devin publice, sunt create sisteme de raportare în cadrul companiei şi în afara companiei şi bursa premiază sau amendează atingerea sau respectiv neatingerea obiectivelor.

Dar ce se întâmplă când o companie este privatizată cu un investitor strategic care nu listează compania pe bursa locală (cazul BCR şi Erste în România, unde deşi trebuia listată de către austrieci în România, BCR a rămas în afara bursei) sau chiar o delistează (cum a procedat Wiener Staedtische la Asirom, Mittal la Sidex sau Renault la Dacia)?

Polonezii au reuşit în urmă cu două săptămâni aducerea la cota bursei a băncii BGZ după îndelungi tratative cu olandezii de la Rabobank, care cumpă­raseră pachetul majoritar de acţiuni în 2005, dar nu listaseră banca la Varşovia, aşa cum se angajaseră să o facă.

Este un caz similar cu cel al Romtelecom, Raiffeisen sau BCR în cazul României, care sunt toate nelistate.

Cum au făcut polonezii?

"Am avut un contract cu Rabobank şi am cerut să fie respectat", spune scurt Walenczak.

Şi la polonezi au existat discuţii privind conducerea companiilor de stat, dar listarea pe bursă le-a rezolvat.

"Când companiile au fost listate, managementul a fost schimbat. Au fost angajate companii de head-hunting care au adus manageri profesionişti. Bineîn­ţeles că salariile acestor manageri sunt de nivel corporate şi de câteva ori mai mari decât ale primului-ministru", explică Walenczak.

Oficialul polonez mai afirmă că este foarte important faptul că, în momentul listării marilor companii de stat foarte cunoscute, devin implicaţi în activitatea companiei şi micii investitori individuali care cumpără acţiuni de pe bursă.

În 2010, peste 250.000 de polonezi au cumpărat acţiuni la momentul listării PZU, cea mai mare companie de asigurări din Polonia.

"Am reuşit să creăm o cultură a pieţei de capital. Gândiţi-vă că în fiecare zi sunt sute de mii de polonezi care deschid ziarele ca să vadă ce este nou pe piaţa de capital. Am învăţat rând cu rând, propoziţie cu propoziţie de la americani cum să creăm o piaţă de capital şi am reuşit. Peste 1,4 milioane de polonezi au un cont pe bursă şi tranzacţionează măcar o dată pe an", a spus Walenczak.

Principalele cotidiene serioase din Polonia, Gazeta Wyborcza şi Rzeczpospolita, care au secţiuni economice foarte puternice în fiecare zi, au un tiraj mediu zilnic de circa 350.000-400.000 de copii, respectiv 150.000-200.000 de copii. Cel mai mare cotidian specializat în economie, Puls Biznesu, vinde circa 21.000 de copii pe zi.