Grecii nu au reuşit niciodată să-şi plătească datoriile la timp

Cei mai puternici lideri europeni s-au înscris într-o cursă contra crono­metru pentru a ajuta Grecia să evite un faliment naţional deşi investitorii îi dau şanse mici să îşi poată plăti în întregime datoriile, care depăşesc cu mult Produsul Intern Brut.

Istoria ne arată că intrarea în incapacitate de plată şi reeşalonarea datoriilor unui stat sunt trăsături comune ale peisajului financiar începând cu secolul al XIX-lea şi până la al Doilea Război Mondial, potrivit unui studiu realizat în 2008 de economiştii Kenneth Rogoff şi Carmen Reinhart.

Grecia s-a aflat într-o stare continuă de incapaci­tate de plată de când statul şi-a câştigat independenţa, în 1829. De atunci, statul elen a petrecut mai mult de jumătate din timp în default sau restructurare, scrie Wall Street Journal. "În cazul Greciei, istoria se r­e­pe­tă, iar statul elen nu are altă soluţie decât să anunţe intrarea în incapacitate de plată. Dacă nu va fi default, va fi totuşi o restructurare a datoriilor, adică o parte din costurile datoriilor va fi trecută în contul credi­to­rilor", a declarat analistul economic Aurelian Dochia.

În secolul 19, Grecia a intrat în incapacitate de plată sau şi-a reeşalonat datoriile de patru ori, în 1826, în urma unor crize comerciale şi financiare care au pornit de la Londra, 1843, 1860 şi 1893. Secolul 20 a adus un singur astfel de eveniment, în 1932. Studiul arată că statul elen a reuşit în ultimele decenii să scape unei istorii marcate serios de intrări în incapacitate de plată prin reformarea instituţiilor, dar şi cu ajutorul protecţiei oferite de Uniunea Europeană, însă averti­zează că ipoteza că statele europene moderne nu vor intra niciodată în incapacitate de plată deoarece "de data aceasta este diferit datorită UE" s-ar putea dovedi un truism de scurtă durată.

"Grecia se confruntă în prezent cu o problemă de insolvabilitate, din cauza deficitului primar foarte mare. Pentru a-şi rezolva problemele, statul elen tre­buie să recurgă la o ajustare bugetară de foarte mare am­ploare. Ce e nou în situaţia Greciei faţă de eve­ni­mentele din trecut este că statul se confruntă cu două con­strângeri majore, una legată de integrarea fi­nan­ciară în UE, care aduce expuneri ale marilor grupuri bancare, şi apartenenţa la zona euro, care diminuează spaţiul de manevră în privinţa politicilor monetare", a declarat Daniel Dăianu, profesor de economie şi fost ministru de finanţe.

Spania, un alt stat urmărit cu atenţie de investitori, este "liderul" european al falimentelor cu 13 default-uri sau reeşalonări de datorii începând cu 1476. Ger­mania şi Franţa s-au confruntat cu opt astfel de eveni­mente. De partea cealaltă, Marea Britanie a reuşit să evite default-ul de când Wilhelm Cuceritorul a invadat insula în 1066.

România s-a confruntat cu incapacitate de plată sau extinderea termenelor de plată a datoriilor de trei ori începând cu 1878, anul independenţei. Primul eve­ni­ment, din 1933, s-a datorat Marii Crize din 1929 -1933, iar următoarele două s-au produs în timpul regi­mului lui Nicolae Ceauşescu, în 1981 şi 1986.

În cazul defaultului din 1981, creşterea cheltuie­lilor pentru finanţarea programelor economice, la care se adaugă costurile reconstrucţiei Capitalei după cutremurul din 1977, l-a pus pe Ceauşescu în situaţia de a nu-şi mai putea onora datoriile către creditorii externi, iar Ro­mânia a fost declarată în incapacitate de plată. Româ­nia a fost debitor rău-platnic 23,3% din istoria sa, respectiv 30 de ani. În istoria recentă, ţara a fost la un pas de faliment în 1997, cand rezervele BNR se aflau la un nivel foarte redus. Atunci, România a reuşit să evite intrarea în incapacitate de plată datorită banilor primiţi din privatizarea operatorului naţional de telefonie fixă Romtelecom, care a fost vândut către compania elenă OTE.

Ce este nou în situaţia Greciei

• Autorităţile elene şi oficialii Comisiei Europene, FMI şi BCE au convenit reducerea TVA de la 23% la 20% pentru a obţine sprijinul politic necesar adoptării de noi măsuri de austeritate, scrie presa elenă.

• Liderii UE au respins "restructurarea totală" a datoriei Greciei şi se vor decide asupra unui sprijin financiar suplimentar pentru statul elen până la finele lunii iunie.

• Germania, care împreună cu alte state a rezistat suplimentării finanţării pentru statul elen, ia în considerare concesii în efortul de a sprijini Atena prin renunţarea la presiunile de a reprograma rambursarea datoriilor elene.

Cronologia crizei Greciei

20 octombrie 2009. Noul guvern grec anunţă că deficitul bugetar pe 2009 va ajunge la 12,5% din PIB, valoare triplă faţă de estimările anterioare.

22 octombrie 2009. Agenţia de rating Fitch reduce calificativul Greciei la A- de la A după anunţul guvernului cu privire la deficit.

16 decembrie 2009. Şi Standard & Poor's reduce ratingul obligaţiunilor la BBBĂ de la A-.

29 ianuarie 2010. Ministrul de finanţe George Papaconstantinou neagă negocierea cu UE a unui plan de bailout pentru Grecia.

2 februarie 2010. Guvernul de la Atena lansează măsuri de austeritate şi reduceri de cheltuieli pentru a aduce deficitul bugetar la 3% din PIB până în 2012, de la aproape 13% din PIB în 2009.

9 februarie 2010. Germania ia în considerare un plan prin care să ofere alături de restul ţărilor din UE garanţii pentru împrumuturi Greciei şi altor ţări cu probleme din zona euro pentru a calma temerile cu privire la posibilitatea unui faliment naţional.

23 februarie 2010. Instabilitatea financiară a Greciei se extinde şi la băncile din sectorul privat. Fitch retrogradează ratingurile celor mai mari patru bănci ale ţării la BBB.

3 martie 2010. Guvernul anunţă un nou plan de austeritate care va aduce economii de 4,8 mld. euro. Vor fi reduse salariile angajaţilor la stat, iar TVA va creşte cu 2%.

11 martie 2010. Aproximativ 50.000 de oameni ies în stradă pentru a protesta împotriva măsurilor de austeritate. Întreaga ţară este paralizată.

18 martie 2010. Papandreou le cere liderilor europeni să pună la punct un program de împrumuturi stand-by.

11 aprilie 2010. Miniştrii de finanţe din zona euro au căzut de comun acord că Grecia poate împrumuta până la 30 mld. euro în credite pe trei ani acordate de restul ţărilor din uniunea monetară la o dobândă de puţin sub 5%.

22 aprilie 2010. Eurostat anunţă că deficitul Greciei pe 2009 a fost mai mare decât a estimat guvernul şi a adăugat că are rezerve cu privire la acurateţea datelor privind bugetul elen. Eurostat a calculat un deficit de 13,6% din PIB, faţă de 12,7% din PIB.

23 aprilie 2010. Premierul elen George Papandreou declară că "a venit momentul" ca Grecia să ceară ajutor de la zona euro şi FMI.

29 aprilie 2010. Grecia cade de comun acord cu UE şi FMI pentru a lua măsuri suplimentare de austeritate care totalizează 23 mld. euro ca o precondiţie pentru a primi asistenţă financiară externă.

2 mai 2010. Ţara ajunge la o înţelegere istorică cu celelalte state din zona euro şi cu FMI cu privire la un ajutor financiar, primul acordat unei ţări care foloseşte moneda euro.

4-5 mai 2010. Angajaţii din sectorul public protestează împotriva noilor măsuri de austeritate. Trei persoane îşi pierd viaţa după ce o bancă este atacată cu sticle incendiare.

29 martie 2011. Standard & Poor's reduce ratingul Greciei la BB-.

9 mai 2011. Standard & Poor's reduce ratingul de credit pe termen lung la B de la BB- ca urmare a temerilor că oficialii zonei euro ar putea extinde maturităţile împrumuturilor acordate de UE.

11 mai 2011. UE prevede că deficitul pe 2011 va fi de 9,5% din PIB, cu două procente peste ţinta de 7,4% stabilită pentru anul în curs. Alexandru Matei