Înjumătăţirea cheltuielilor statului cu bunurile şi serviciile, o propunere şoc prea puţin discutată

Autor: Iulian Anghel 31.05.2011

Înjumătăţirea cheltuielilor bugetului cu bunurile şi serviciile concomitent cu o relaxare fiscală pe veniturile din salarii şi pe CAS ar muta canalul de transfer spre economie a aproximativ 3 - 4 mld. euro anual, dinspre cheltuielile statului spre cele care ar urma să fie făcute de populaţie
Cheltuielile statului cu bunurile şi serviciile au reprezentat, în ultimii ani, între 5 şi 6 % din PIB - adică aproximativ 7 mld. euro anual
În aceeaşi vreme investiţiile totale reprezintă în jur de 8 miliarde de euro, dar din ele nu se poate tăia întrucât reprezintă una din puţinele soluţii pentru creşterea economică. Ce rămâne atunci de făcut?

USL (PSD şi PNL) au propus recent în programul lor economic diminuarea cotei CAS pentru angajator cu 5 puncte procentuale şi o cotă progresivă de impozitare pentru veniturile salariale - 8%, 12% şi 16%, faţă de 16% cota unică, concomitent cu plafonarea la jumătate a cheltuielilor statului cu bunurile şi serviciile. Ce înseamnă asta?

Relaxarea fiscală ar însemna, în primul rând, un efort financiar de aproximativ 4 mld. euro (PDL, rivalul USL, le-a cuan­tificat la 5,5 mld. euro, ceea ce ar aduce, în opinia democrat-liberalilor, un minus la buget de 4,4 din PIB) care ar putea fi însă compensat de reducerea la jumătate a cheltuielilor statului cu bunurile şi serviciile.

Cu alte cuvinte, statul scoate din eco­no­mie prin canalul de achiziţii de bunuri în jur de 4 mld. euro, dar îi reintroduce în circuit prin intermediul populaţiei, care, după relaxarea fiscală, ar urma să câştige puţin mai mult şi deci să cheltuiască mai mult.
Nu ştie populaţia mai bine decât statul pe ce cheltuieşte banii? Achiziţiile de bunuri pe care le face statul reprezintă dintot­deauna o sursă de aranjamente politice - este una dintre principalele surse ale cliente­lismului politic.

Episodul 2008, an de campanie electorală, este relevant. Statul a cheltuit în 2008 peste 9 mld. euro pe achiziţia de bunuri şi servicii, adică mai mult decât a cheltuit pe investiţii care, în acel an, au însemnat în total în jur de 9 mld. euro (investiţiile din bugetul general consolidat, 6, 4 mld. euro la care se adaugă investiţiile din bani europeni sau surse externe).

Statul român nu are însă un sistem de achiziţii publice la nivel centralizat cum se întâmplă în alte ţări ca Austria, de pildă, caz în care ar putea să facă economii consistente întrucât ar putea avea o putere de negociere extrem de mare.

Un proiect pentru achiziţii de bunuri şi servicii (pentru spitale, maşini, birotică etc.) la nivel centralizat zace de un an în sertarele Agenţiei Naţionale de Reglementare şi Moni­torizare a Achiziţiilor Publice (ANRMAP), fără ca Guvernul să-l fi luat în discuţie. Aşa că spitalele fac, de pildă, în multe cazuri, achiziţii de capul lor şi, după cum spune Cristina Trăilă, preşedinta ANRMAP, uneori împart contractele mari în unele mai mici pentru nu le putea încredinţa direct. Cui?

Sunt nenumărate exemple de achiziţii făcute de autorităţi, mai ales la nivel local, de la firme de familie, "contracte cu dedicaţie" care umflă facturile statului. Deşi anul trecut premierul spunea că va reduce în 2011 achiziţiile publice cu 20%, bugetul ministe­relor arată că ele ar urma să se reducă cu aproximativ 6%.

Însă nici acest procent nu este sigur. Datele la patru luni arată limpede: cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu 8,3%. În februarie când cheltuielile de bunuri şi servicii crescuseră cu peste 10% faţă de primele două luni ale lui 2010, Finanţele explicau că acest lucru s-a întâmplat pentru că s-au făcut plăţi pentru servicii şi medicamente.

De altminteri, aceste cheltuieli au rămas sus şi pe timp de criză. Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut anul trecut în plină criză în loc să scadă, de la 6,8 mld. euro în 2009 la aproximativ 7 mld. euro. Anul acesta ele ar trebui să însemne în în jur de 6,5 mld. euro, adică 5% din PIB (aproape 14% din bugetul general consolidat), faţă de în jur de 8 mld. euro (17% din bugetul general consolidat şi alte surse externe) care sunt alocaţi investiţiilor, adică sectorul care chiar îţi oferă o perspectivă de creştere eco­nomică.

Sursa de cheltuire a banilor statului sunt aşadar achiziţiile de bunuri şi servicii şi investiţiile. Dar toată atenţia se concen­trează acum pe investiţii întrucât nu pot fi stopate pentru că ele reprezintă motorul de creştere, nu cheltuirea banilor pentru consumul instituţiilor. Din salarii s-a tăiat deja şi este greu să mai tai, deşi se vor da în continuare şi în 2011 10 mld. euro pe salarii. Mai poţi face dispo­nibilizări, dar, de cealaltă parte, trebuie să plăteşti ajutoare sociale în plus.

Cheltuielile cu dobânzile la împrumuturi trebuie achitate (2 mld. euro). Pensiile până la 740 de lei nu au fost impozitate, Curtea Cons­ti­­tuţională a spus că ele nu pot fi reduse, iar bugetul consolidat dă şi aici alte 10 mld. euro. Ajutoarele sociale au fost "periate", dar nu pot fi eliminate total (alte 5 - 6 mld. euro). In­vestiţiile totale înseamnă în jur de 7-8 mld. euro, dar cum spuneam, nu se poate renunţa la ele.

De unde mai rămâne de făcut economii? Achiziţiile de bunuri şi servicii - aproape 7 mld. euro, în condiţiile în care pur şi simplu statul nu poate aduce la buget, deocamdată, mai mult decât echivalentul a 32-33% din PIB.

Cele mai multe cheltuieli cu bunurile şi ser­viciile le face anul acesta Ministerul Sănătăţii, care va cheltui pe bunuri şi servicii aproape 1 mld. lei (240 mil. euro), faţă de 350 mil. euro anul trecut. Iar această cheltuială este doar la ministerul de resort.

Ce achiziţionează de fapt statul ca bunuri şi servicii? Unele dintre cele mai frecvente achiziţii sunt combustibil, telefonie, furnituri şi mobilier, produse de curăţenie, cartuşele de toner, plicuri şi dosare, dar şi reactivi de la­borator sau medicamente, conform anunţurilor care apar cel mai frecvent pe e-licitatie.ro când vine vorba despre achiziţii de bunuri şi servicii.