Byzantivm/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 02.06.2011

Editura Nemira are de anul trecut o colecţie unică în spaţiul românesc, Byzantivm, care îşi propune să ofere publicului lucrări de istorie, cultură, spiritualitate şi artă bizantine. Adresată atât istoricilor, cât şi publicului larg, colecţia este coordonată de Vasile Adrian Carabă şi oferă şansa de a cunoaşte lumea bizantină într-o manieră obiectivă, eliberată de prejudecăţile încă dominante în spaţiul românesc.
Bizanţul a fost reprezentat mai mult prin corupţie, intrigi de curte sau declin economic, idei lansate şi impuse de savanţi occidentali din secolul al XVIII-lea ca Edward Gibbon sau Voltaire. Sintezele de interes general pe care Nemira îşi propune să le prezinte cititorilor aparţin unor autori de renume mondial. Au apărut până acum trei volume, care de care mai interesant.


Michael Kaplan - Bizanţ. Traducere din limba franceză de Ion Doru Brana. Volumul acesta care a deschis colecţia este conceput ca un ghid menit să ofere rapid informaţii precise, prin text, tabele sintetice, hărţi şi ilustraţii.
"Lectura acestui pasionant volum - scrie Sebastian Laurenţiu Nazâru pe coperta cărţii - prilejuieşte o interesantă călătorie în timp (sec. IV-XV) şi spaţiu (imperiul europeano-asiatic fondat de Constantin cel Mare): cititorul este martorul celor mai însemnate momente din istoria sinuoasă a Bizanţului; străbate epoci de grandoare şi de decadenţă, de anarhie şi reorganizare; asistă la refondarea Byzantionului şi la prodigioasa sa dezvoltare urbanistică; află despre relieful şi clima specifice teritoriului bizantin, despre viaţa economică şi structurile sociale; se familiarizează cu instituţiile politice, administrative, judiciare, financiare, militare şi bisericeşti bizantine; i se descoperă lumea artistică şi capodopere care-i stârnesc admiraţia; în fine, autorul întredeschide discret uşa vieţii private a bizantinilor şi dezvăluie cititorului informaţii despre sexualitatea, igiena corporală şi vestimentaţia lor, despre educarea tinerei generaţii şi ceremonialul complicat ce marchează cele mai importante momente ale vieţii (Botez, Nuntă şi Moarte)."


Basile Tatakis - Filosofia bizantină. Traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor. Studiu introductiv şi postafţă de Vasile Adrian Coroabă. Prefaţă de Emile Brehier. Basile Tatakis (1897-1986), supranumit "filosoful care teologhiseşte", s-a ocupat cu prioritate de filosofia răsăriteană patristică şi bizantină. Cartea de faţă este din 1949 şi tratează tema în ansamblul ei, de la naşterea sa autonomă în relaţie cu dogma creştină la preluarea elementelor din păgânism. În creuzetul imperial bizantin, susţine autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât şi esenţializarea elementelor de gândire greacă, dar şi creştină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat în civilizaţia bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă.
Raţionalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelenţa unei spiritualităţi monahale ai cărei reprezentanţi prestigioşi, printre care Ioan Scărarul şi Simeon Noul Teolog, rezistă prin profunzimea trăirii şi a redării acesteia în registrul filosofic al trecerii timpului.
Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul îşi vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relaţiei cu Dumnezeu. Emulaţia gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ştafeta fiind preluată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creştin.
"Ceea ce Roma a fost în Evul Mediu pentru lumea apuseană şi germanică, Bizanţul a fost pentru lumea greacă, slavă şi orientală.
El a fost marele educator, marele iniţiator, care le-a adus tuturor religia şi mai multor popoare chiar şi civilizaţia. Spiritul pe care li l-a transmis, i-a infuzat profund, le-a cuprins puternic sufletul şi îi conduce şi azi, în acelaşi sens şi în aceeaşi măsură în care Roma papilor guvernează lumea catolică. Chiar mai mult poate, căci Bizanţul nu reprezintă pentru ei doar tradiţia religioasă."


În aceeaşi colecţie a mai apărut volumul Steve Runciman - Căderea Constantinopolului, 1453. Traducere din limba engleză, note, postfaţă şi îngrijire ştiinţifică de Alexandru Elian, unul dintre cei mai mari bizantinologi romani (1910-1998) căruia editura, spre onoarea ei, îi închină un portret binemeritat la sfârşitul volumului, semnat de Adrian Gabor.