Vedeţi aici istoria unui palat din Bucureşti, fost sediu de alimentară în perioada comunistă

Autor: Ziarul de Duminica 02.06.2011
În perioada comunistă, în parterul Palatului Cesianu a funcţionat o alimentară



Săptămâna trecută puţinelor galerii ale Bucureştilor li s-a adăugat una de o rară frumuseţe. Casa de Licitaţii Artmark a închiriat Palatul Cesianu-Racoviţă, în plin centru al oraşului, şi l-a inaugurat printr-un eveniment complex, cu covor roşu şi public numeros şi de bună calitate - prezentare de tablouri de colecţie, paradă de modă desfăşurată în Sala de Bal a Palatului (organizată de creatoarea de modă Venera Arapu, împreună cu bijuterii asigurate de Cellini) -, eveniment încheiat de un recital al sopranei Felicia Filip, acompaniată la pian de Ioana Maxim, de la Opera Naţională Bucureşti. Criticul de artă Ruxandra Garofeanu, care s-a alăturat Casei Artmark în urmă cu câţiva ani, promite că în noul sediu se vor organiza nu numai licitaţii şi expoziţii, ci şi alte evenimente culturale - lansări de carte, dezbateri, mini-concerte ş.a.

Palatul Cesianu se află în centrul Bucureştiului şi în vecinătatea celor mai importante repere culturale ale oraşului: Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă al României, Biblioteca Centrală Universitară. Este o clădire cu o istorie fascinantă, după cum precizează istoricul oraşului, doamna Georgeta Filitti. A fost proiectată de arhitectul francez Jules Berthet la cererea proprietarului Nicolae Cesianu, avocat cu rădăcini olteneşti din familia Jienilor. În perioada 1892 -1900, pe strada Clemenţei, la nr. 5, palatul Cesianu este ridicat după modelul renascentist, care acorda cea mai mare importanţă primului nivel, piano nobile, parterul fiind destinat prăvăliilor.

La etaj, încăperile de "paradă", biroul şi două saloane mari - Salonul Roşu şi Salonul Spaniol, au ferestre care dau către stradă, iar dormitoarele au ferestre orientate spre curte. Reşedinţa beneficia de pe urma ultimelor tehnologii privind confortul locativ - instalaţie de încălzire cu calorifere, lumină electrică şi apă curentă. Pereţii salonului central de la etaj au fost decoraţi cu stucaturi şi picturi în ulei, care amintesc de stilul pictorului francez Jean-Antoine Watteau. Compoziţiile înfatişează scene de gen elegante, grupuri de femei şi bărbaţi la picnic sau care cântă la diferite instrumente. Decoraţia originală din somptuosul hol se păstrează şi astăzi, ornamentând spaţiul care are atât funcţie de primire cât şi de sală de bal.