Francul elveţian a rămas singura monedă de refugiu a investitorilor
De la dolar la yen, o mulţime de monede concurau în trecut
pentru statutul de monedă de refugiu. Acum una singură mai deţine
acest statut: francul elveţian, potrivit Financial Times.
Pe fondul intensificării temerilor privitoare la datoria suverană
din zona euro şi preocupărilor în creştere legate de soliditatea
economiei americane, investitorii se îndreaptă în masă către
siguranţa oferită de moneda elveţiană, unii comentatori estimând că
aceasta ar putea ajunge la paritate cu moneda euro.
Avansând cu 8,5% în raport cu euro şi 9,6% în raport cu dolarul de
la începutul lunii aprilie, francul elveţian a atins recent maxime
record de 1,2083 unităţi/euro şi 0,8379 unităţi în raport cu
dolarul.
"Nu pare să existe alternativă la francul elveţian ca monedă de
refugiu în acest moment", a declarat Ulrich Leuchtmann, director de
strategie în cadrul Commerzbank. Potrivit acestuia, un factor
important din spatele avansului monedei este legat de faptul că
investitorii şi-au pierdut încrederea în celelalte două monede
majore de refugiu: dolarul şi yenul.
Acest lucru s-a întâmplat pentru că politica monetară extrem de
relaxată a băncii centrale americane (Fed) i-a îndepărtat pe
investitori de dolar, în timp ce perspectiva ca autorităţile
japoneze să intervină pentru limitatea aprecierii yenului i-a făcut
pe speculatori să nu mai parieze pe avansul monedei japoneze.
Francul elveţian a beneficiat însă şi de semnele în creştere ce
indică o dezvoltare puternică a economiei elveţiene, în mare parte
pe baza relaţiilor strânse avute cu Germania.
Recent, un barometru al activităţii din economia elveţiană a
consemnat o creştere semnificativă, în timp ce în primul trimestru
atât exporturile, cât şi vânzările din retail au depăşit
aşteptările. Situaţia a generat temeri că politica monetară extrem
de relaxată a băncii naţionale elveţiene nu mai este în linie cu
condiţiile economice din ţară.
Atât OCDE, cât şi FMI au indicat că ratele dobânzii din Elveţia va
trebui să crească, alimentând speculaţiile că banca centrală a
ţării va decide o majorare în şedinţa din iunie.
Bineînţeles, însă, în această situaţie, banca centrală, care a
desfăşurat o iniţiativă costisitoare şi în mare parte fără rezultat
de stopare a avansului francului în perioada martie 2009-iunie 2010
pentru contracararea presiunilor deflaţioniste, s-ar afla în faţa
unei dileme. Majorarea ratelor va accelera pur şi simplu aprecierea
francului, cu potenţiale efecte negative asupra sectorului
exporturilor.