Ce se întâmplă când o răpeşti pe preşedinta Americii... / de Stelian Ţurlea

O carte care se petrece la câţiva ani după 11 septembrie 2001, când în FBI şi în lume s-au schimbat multe. După acel septembrie, când CIA a fost în mare măsură discreditată, Biroul a trecut, într-un timp record, de la statutul de organizaţie poliţienească având ca principală sarcină combaterea criminalităţii tradiţionale în interiorul ţării la acela de vârf de lance în lupta împotriva terorisrmului. Un vânt de eficienţă patriotică sufla în toate organismele, instituţiile şi organele statului american. Anne Holt explică ea însăşi, la un moment dat: "Naţiunea cea mai puternică de pe planetă fusese întotdeauna ameninţată de anumite ţări şi state. Dar, după căderea şi fărâmiţarea Uniunii Sovietice, teama de un atac tradiţional practic dispăruse. Deoarece americanii aveau interese peste tot în lume, era important ca ei să-şi concentreze atenţia asupra naţiunilor ostile şi asupra statelor inamice, susceptibile să agreseze Statele Unite din raţiuni ideologice, economice sau teritoriale. Şi, ca întotdeauna, aşa se întâmplase. Dar, în acea zi de 11 septembrie, Statele Unite nu fuseseră atacate de niciun stat." (…) "Noii duşmani ai Americii erau nişte indivizi, cu experienţa lor, cu măreţia lor şi cu punctele lor slabe. Ei nu trăiau într-un singur loc, într-un sistem, şi nu-şi purtau drapelul în aşa fel încât să fie văzuţi. Ei nu plecau la război mânaţi de un ordin, ci din convingere. Nu erau legaţi printr-o cetăţenie sau printr-o apartenenţă naţională, ci prin credinţă şi îndoială, prin ură şi dragoste."

De la un anume sentiment de ură, dragoste şi răzbunare pleacă şi această carte. Anne Holt îşi imaginează o poveste în care, în SUA care chiar s-au schimbat după septembrie 2001, a fost aleasă preşedintă o femeie - Helen Lardahl Bentley, cu origini norvegiene. Ea decide ca prima ei vizită în străinătate să se desfăşoare în ţara strămoşilor ei, renumită pentru nivelul înalt de viaţă şi pentru absenţa actelor de terorism. Într-o asemenea ţară actele de terorism nu pot fi imaginate. Greşit! spune Anne Holt. Într-o lume care s-a schimbat enorm, nicio ţară nu mai este sigură. Dovada - în chiar ziua în care ajunge la Olso, preşedinta americană este răpită din hotel, noaptea, de sub nasul forţelor de securitate enorme, americane şi norvegiene. Şi nimeni nu are nici cea mai mică idee cum s-a putut întâmpla.

Intră în acţiune acum cuplul drag scriitoarei - poliţistul Yngvar Stubo şi soţia sa Inger Johanne Vik - care încep să dezlege firul.

Cartea are o intrigă stufoasă, nu vom dezvălui prea multe. Putem însă spune că povestea are suspans, teama şi panica se instaurează peste tot în lume, sunt implicate forţe din Orientul Mijlociu, dar nu celebra Al Quaida. Răpirea are la bază răzbunări vechi, nemulţumirea că actuala preşedintă n-a sprijinit până la capăt un plan de îmbogăţire enormă a unui miliardar saudit care, mulţumită banilor şi reţelei imense de care dispune, a aflat secrete foarte vechi ale doamnei preşedinte, de care profită acum într-un mod ce se vrea ingenios. Anume, nu şi-a propus să o omoare pe preşedintă, fapt care ar fi fost foarte simplu, ci să creeze o stare de panică şi de furie împotriva guvernului neputincios ("Răpirea trebuie să fi avut o importanţă în sine. Trebuie să fi fost mult mai rentabil să ţii Statete Unite în incertitutide decât să-i laşi pe americanii şocaţi de asasinarea preşedintei să se unească în suferinţa lor comună."). Personajul dornic de răbunare îşi alcătuise o armată de americani nemulţumiţi, pe care "patria nu-i răsplătise niciodată decât cu trădare şi eşec". Ceea ce, iarăşi, nu este imposibil. Voia să stârnească o "Primăvară a nemulţumiţilor".

Fireşte, chiar dacă ne aflăm în pragul unui scandal diplomatic şi al unei crize mondiale, Ingvar Stubø şi Inger Johanne Vik soluţioaneză cazul.
Un remarcabil policier.