Ştiinţă şi religie/ de Tudor Călin Zarojanu

Mai ţineţi minte agitaţia teribilă legată de anunţata punere în funcţiune a uriaşului accelerator de particule de la Geneva? Pronesc ăia ciclotronu', se turbionează ditamai gaura neagră şi cade mapamondu'-n ea! Mitinguri ecologiste, proteste scrise şi verbale, panică! Ar fi fost culmea ca tocmai Elveţia, ţară neutră, să provoace o catastrofă globală.

A trecut vremea şi lumea a uitat de LHC, mai ales că, între timp, catastrofe reale au captat emoţia tuturor, culminând cu tragedia japoneză. Între timp, Large Hadron Collider duduie de mult la capacitatea proiectată, dar nu se prea mai vorbeşte despre asta şi în orice caz nu mai sperie pe nimeni. Spectaculoasa instalaţie a revenit parţial în atenţie doar când s-a zvonit - altă operaţiune de marketing? - că s-ar fi reuşit identificarea Bosonului Higgs, particula elementară deocamdată virtuală, supranumită "a lui Dumnezeu". În fapt, o denumire comercială (iar!), care nu aparţine vreunui om de ştiinţă, ci unui editor inspirat. Bosonul este un element ipotetic despre care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare şi care s-ar fi aflat în prim-planul momentului iniţial de creare a universului, Big Bang.

Informaţia a fost dezminţită oficial, dar spiritul nostru dedicat Teoriei conspiraţiei ne îmbrânceşte să suspectăm că, de fapt, particula a fost găsită bine mersi, dar se consideră că lumea nu e încă pregătită să digere fenomenul şi mai ales implicaţiile lui.

Până ne mai lămurim cum stau de fapt lucrurile şi ce se-ntâmplă prin acceleratorul ăla, poate n-ar strica să filozofăm un pic pe marginea conceptului. Nu cercetătorii au botezat "particula lui Dumnezeu", dar nici n-au respins sintagma. Şi asta, zic eu, pentru că ştiu - sau măcar simt - că, între o eventuală confirmare senzaţională a teoriei Big Bang şi credinţa într-o lume creată de Dumnezeu nu este o contradicţie de fond. În istoria culturii umane există puţini oameni de ştiinţă care să nu-şi fi declarat credinţa în divinitate. Mai mult, destui dintre ei au activat simultan pe plan teologic. În definitiv, schisma dintre ştiinţă şi religie nu datează decât de cinci secole şi, azi, mişcarea de reunificare e tot mai puternică.

Unul dintre promotorii ei principali este românul Basarab Nicolescu, iniţiatorul - alături de Magda Stavinschi - a unei serii de conferinţe, întâlniri transdisciplinare şi cărţi aflate sub titlul "Ştiinţă şi religie".

Deloc întâmplător, Basarab Nicolescu, filozof, dar şi specialist în fizica atomică, are încă din 1973 un remarcabil rezultat teoretic: el a prezis existenţa odderonului, o disimetrie între materie şi antimaterie la energii foarte înalte. Acest rezultat îi poate aduce Premiul Nobel, dacă... LHC va reuşi să recreeze condiţiile de la Big Bang, confirmând previziunile românului!

Cum vin de se leagă toate...