Apar primele crăpături în sectorul imobiliar chinez, motorul din spatele creşterii economice fulminante a gigantului asiatic

După ani de creşteri sălbatice ale preţurilor, bula imobiliară din China începe să se dezumfle. Preţurile locuinţelor scad în unele oraşe mari - spre nefericirea speculatorilor -, ceea ar putea reprezenta un semn că economia chineză, a doua ca mărime la nivel mondial, încetineşte mai rapid decât s-a anticipat, cu consecinţe profunde asupra creşterii economice globale, scrie The Wall Street Joural.

Afacerile imobiliare sunt una dintre fundaţiile pe care se sprijină creşterea economică fenomenală din China din ultimele două decenii, iar sănătatea segmentului este crucială pentru sectorul construcţiilor, oţelului şi cimentului. Imobiliarele reprezintă, de asemenea, o ţintă de investiţii preferată de chinezii care caută profituri mai bune decât cele oferite de bănci pentru depozite. Autorităţile locale depind de creşterea preţurilor pentru vânzarea de terenuri şi finanţarea proiectelor de infrastructură.

Banca Mondială a avertizat că bula imobiliară reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri economice pentru China. În nouă oraşe majore, preţurile proprietăţilor imobiliare s-au redus cu aproape 5% în aprilie, comparativ cu perioada similară a anului trecut. În 2010, preţurile au crescut în aceleaşi oraşe cu 21,5%, iar în 2009 avansul a fost de 10%, cu dinamici mai accelerate spre finele anului, în contextul în care China începea să-şi revină după criza economică mondială.

Scăderea preţurilor terenurilor şi locuinţelor ar putea afecta industria chineză şi investiţiile şi ar inhiba cheltuielile populaţiei. China este o "economie condusă de piaţa imobiliară", a afirmat Jonathan Anderson, analist la banca elveţiană UBS. El estimează că în 2010 activitatea din construcţii a contribuit cu 13% la PIB, pondere de două ori mai mare faţă de anii 1990. Creşterea economiei chineze va fi probabil cu mult peste cea a altor economii mari, însă orice reducere ar putea avea consecinţe profunde. Economia mondială este acum mai dependentă de China, care asigură o cerere uriaşă şi diversă, de la materii prime la bunuri de lux, având în vedere revenirea fragilă din SUA şi persistenţa problemelor legate de datorii în Europa.

Dacă activitatea de pe piaţa imobiliară chineză încetineşte mai repede decât s-a anticipat, impactul va fi simţit pe pieţele care exportă masiv în statul asiatic. Multe economii din America de Sud şi Africa s-au orientat către cererea chineză pentru vânzarea materiilor prime pe care le produc, iar multe companii vestice, printre care retaileri americani şi lanţuri de magazine fast-food, se bazează pe veniturile în creştere ale chinezilor pentru a compensa stagnarea vânzărilor în alte părţi. Totodată, planurile autorităţilor chineze de a îmbunătăţi infrastructura sunt foarte apetisante pentru producătorii de utilaje grele precum Cater­pillar.

Cererea uriaşă pentru locuinţe din China care a hrănit atâtea planuri începe să dea semne de regres. Potrivit datelor Soufun, o firmă de consultanţă imobiliară din Beijing, preţurile proprietăţilor au crescut cu 5% în mai, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, ceea ce reprezintă o încetinire comparativ cu dinamicile din 2009 şi 2010. Banca Standard Chartered estimează reduceri de preţuri de 10-20% în "multe oraşe". Mai mulţi analişti consideră că datele oficiale, care au continuat să arate că preţurile avansează uşor, subevaluează încetinirea în condiţiile în care guvernul poate influenţa aceste date prin presarea dezvoltatorilor să scoată sau să retragă de pe piaţă proprietăţi scumpe, în funcţie de cum vrea să arate aceste date.

Ardo Hansson, economist la Banca Mondială, a declarat că Beijingul ar trebui să ia în considerare majorarea şi mai mult a ratelor dobânzilor pentru a limita creşterea preţurilor de consum şi descuraja formarea bulelor din imobiliare sau alte sectoare.

Preţurile principalelor metale industriale au început să scadă, în parte datorită încetinirii de pe piaţa imobiliară. Preţul cuprului s-a redus cu 5% de la începutul lunii mai, după ce a crescut cu 34% între iunie anul trecut şi luna mai a acestui an. Producătorii de oţel şi-au redus constant preţurile începând cu februarie.

Oficialii chinezi, confruntaţi cu perspec­tiva furiei generale a populaţiei care nu-şi mai permite să cumpere locuinţe, au căutat să încetinească avansul preţurilor proprietăţilor imobiliare. În această politică, o dilemă ar fi dacă guvernul poate reduce gradual preţurile într-un mod care nu va afecta economia.

De la începutul anului trecut, Beijingul a introdus un număr de măsuri pentru a descuraja speculaţiile, precum majorarea avan­sului care trebuie plătit pentru achi­ziţionarea celei de-a doua locuinţe ipotecate sau majorarea capitalului obli­gatoriu pe care băncile trebuie să-l deţină ca rezerve.

Beijingul are una dintre cele mai scumpe pieţe imobiliare din lume în raport cu veniturile populaţiei. Calculele bazate pe datele Soufun arată că în primele luni din 2006 un apartament cu preţ mediu din capitala Chinei costa circa 100.000 de dolari, sumă echivalentă cu venitul disponibil pe 32 de ani al unui locuitor cu situaţie financiară medie. Până în 2011, preţul a crescut de peste două ori, la 250.000 de dolari, dar avansul modest al veniturilor înseamnă că acum vor fi necesare economiile pe 57 de ani pentru achiziţionarea unui apartament.

În Shanghai, vânzările de apartamente s-au prăbuşit cu 37% în aprilie, la 11.000 de unităţi, faţă de 17.500 de unităţi în ianuarie. Potrivit datelor firmei de cercetare Dragonomics, volumul vânzărilor în nouă oraşe importante chineze s-a înjumătăţit de la începutul anului.

Încetinirea economiei chineze s-ar resimţi mai puternic în UE decât în SUA

Răcirea pieţei imobiliare chineze ar putea fi o veste rea pentru principalii partenerii comerciali ai statului asiatic, pentru producătorii de materii prime care se bazează direct sau indirect pe cererea chineză. În fruntea listei s-ar regăsi Australia (cărbune, minereu de fier, gaze naturale), Africa de Sud şi Brazilia (metale industriale) şi Chile (cupru).

Ţările din sud-estul Asiei precum Thailanda şi Vietnam livrează cauciuc, iar Indonezia vinde foarte mult cărbune. Monedele acestor state, care se află la niveluri ridicate record, s-ar deprecia. Un alt efect al unei aterizări dure a econonomiei chineze ar fi supraaprovizionarea pieţei locale cu oţel, echipamente şi alte materiale de bază.

Aceste produse ar fi exportate apoi la preţuri reduse, ceea ce va antrena, aşa cum s-a întâmplat deceniul trecut în timpul unei încetiniri economice de scurtă durată, scăderea preţurilor pe pieţele mondiale şi va genera tensiuni în relaţiile dintre state.

Printre cele mai de preţ victime ar fi, în acest context, Germania, stat care se bazează puternic pe exporturi pentru susţinerea creşterii economice. În situaţii similare se regăsesc Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan.

În cazul SUA, reducerea exporturilor către China ar avea efecte marginale, deoarece cea mai mare economie mondială se bazează în principal pe cererea internă.