Datoriile pierdute ale României (II)/ de Cosmin Savu

Autor: Cosmin Savu 15.06.2011

Lista tarilor din care avem de recuperat bani este lunga. In timp, datoriile nu capata valoare precum vinul, ci, dimpotriva, se otetesc. Cu cat trece mai mult timpul, cu atat sansele de a recupera valoarea initiala sunt mai reduse. In 1989 sumele pe care Romania le avea de recuperat din strainatate erau consistente. Acum, in 2011, lista s-a subtiat si nu pentru ca banii au fost recuperati, ci pentru ca unele datorii au fost sterse, preluate de investitori interesati sau pur si simplu s-au pierdut.

In 2005, datoria Irakului catre Romania era de.2,6 miliarde de dolari. Relatia privilegiata pe care Nicolae Ceausescu a avut-o cu Sadam Hussein a facut ca Romania sa investeasca enorm in Irak. Noi le-am facut drumuri, foraje petroliere, cai ferate, fabrici de ciment si armament, lucrari de irigatii. Ei ar fi trebuit sa ne dea petrol si bani. Ce s-a intamplat cu datoria? Clubul de la Paris, aceeasi instanta care in 1981 obliga Romania sa-si plateasca datoriile, in 2005 ne-a cerut sa iertam datoria statului irakian in proportie de…80% - mai bine de 2 miliarde de dolari, iar restul datoriei a fost esalonat pe 23 de ani cu 5 ani de gratie. Prin urmare, Irakul isi va termina de platit datoriile abia in 2028.
"Romania, dupa opinia mea, spune fostul ministru Varajuan Vosganian, a gresit acolo unde nu a cerut o implicare mai consistenta in procesul de reconstructie al Irakului. Au fost tari care au obtinut garantii serioase in procesul de reconstructie, in legatura cu accesul la resursele Irakului, si cu accesul companiilor din tarile respective la procesul de reconstructie, care compensa in oarecare masura anularea sau reducerile de datorii ale Irakului."
Acelasi model s-a aplicat si in cazul altor tari. Romania a fost obligata sa uite de banii pe care ii avea de primit.
In 2007, printr-un acord semnat de acest ministru, se reducea datoria externa a Mozambicului fata de Romania cu 90% , cu conditia ca restul s-o plateasca! De la 140 de milioane de dolari la 14 milioane de dolari. Noi am cheltuit bani multi sa defrisam 4.000 de hectare de padure in Mozambic. In 2007, Mozambicul se arata dispus sa dea proprietati in locul datoriei. Ciudat lucru, dar noi nu doar ca nu primim proprietati in Mozambic, ci iertam o datorie de 126 de milioane de dolari. "Ok, spune Varujan Vosganian, am iertat sperand sa mai primim ceva, 10 % din datorie sau am mai primit si ceva pe langa... Romania mai primeste si ceva pe langa, nu stiu, contracte economice, speranta ca…"

Krivoi Rog, Ucraina. Un loc in care Romania a investit enorm: aproape un miliard de dolari. Acum aceasta investitie nici macar nu apare pe vreo lista oficiala pentru recuperare. Dolinska. Un oras ucrainean cu 20 de mii de locuitori, la 700 de kilometri de Romania. Pentru cei mai multi dintre noi, numele nu inseamna nimic. Orasul este construit de romani. Noi le-am facut spitalul, noi scoala, primaria, blocurile si drumurile. Langa oras se intinde combinatul, un colos pe 1.300 de hectare. Povestea esecului de la Krivoi Rog incepe in 1986, cind 5 tari socialiste au inceput lucrarile la acest obiectiv imens, din care urmau sa primeasca minereu. In 97, ucrainienii au oprit lucrarile si acolo totul s-a transformat intr-o tinta pentru hoti. Unul dintre fostii angajati are curajul sa vorbeasca. La "Romania, te iubesc!" am aratat anul trecut povestea de la Krivoi Rog. Statul roman inca mai plateste 2 milioane de dolari pe an pentru paza si conservarea mamutului industrial. Cat am stat la Krivoi Rog securitatea a facut tot posibilul ca sa nu ne apropiem de combinat. Ce au de ascuns? Mafia ucraineana si-a facut de cap aici si a furat cat de mult a putut. Pe teritoriul lor, ucrainenii fac ce vor. Pare sa nu mai conteze ca romanii au si ei drepturi in combinat. Explicabil intr-un fel: de la Ministerul Economiei n-a mai fost acolo nici un control de ani de zile. In schimb, au acces nemijlocit ucrainenii si daca ei nu vor, acolo nu misca nimic.

In ciuda faptului ca acest combinat este mort, este pazit ca un mare secret national… Din pacate nu putem filma combinatul nici macar de la distanta

In urma reportajului difuzat la "Romania, te iubesc!", ministrul Adrian Videanu a trimis prima data dupa mai bine de 10 ani Corpul de control al ministerului in Ucraina. Concluzia cercetarilor? Totul este sub control, doar ca Romania ramane cu inca o gaura in buget. Neagra.

Si in tara lui Fidel Castro Romania a investit enorm. De la armament la tractoare sau camioane. Pe vremuri primeam tutun sau zahar cubanez. Acum, nu mai primim nimic. O datorie care depaseste un miliard de dolari. Unul dintre cele mai importante obiective facute de romani acolo este uzina de crom-nichel Las Camariocas. Partea romana a livrat utilaje pentru acest combinat. Iar plata pentru produsele livrate acolo trebuia sa se faca in produse de nichel si cobalt, incepand cu anul 1997. Cubanezii au inghetat relatiile cu noi si, desi recunosc datoria istorica, incearca s-o uite.

Neglijata de autoritatile noastre, din incompetenta sau interes, recuperarea datoriilor externe a devenit mana cereasca pentru mai multe companii private. Fostele firme de comert exterior, multe dintre ele anexe ale Securitatii , au intrat in acest joc sau mai bine zis, n-au iesit. In regimul Ceausescu toate contractele treceau prin intreprinderile de comert exterior. Dupa 22 decembrie, cand deja aveau contractele pentru 1990, au luat legatura cu partenerii. "Mon cher, la noi e libertate deplina, asa ca eu ma ocup sa se achite, intreprinderile sa faca produse si dumneata imi dai mie banii." Cei din intreprinderile de comert exterior au luat-o pe cont propriu, avand contractele pentru ca in decembrie 1989 erau deja contractele stabilite pentru 1990. Iar in situatia de atunci, cel mai bine era sa creezi haos. Ca sa poti sa lucrezi. A disparut arhiva Ministerului comertului exterior. Asa se face ca dupa revolutie aceste firme ale statului s-au privatizat si au recuperat datoriile Romaniei direct in conturile lor, iar statul nu a mai primit mare lucru.

Cazul Siriei este relevant. Romania a facut acolo rafinarii, fabrici de ciment, combinate chimice, irigatii pe mii de hectare. Investitiile s-au derulat prin Industrial Export - o companie a statului. In 1990 datoria Siriei se ridica la o suta de milioane de dolari. Dupa revolutie, Industrialexport a recuperat in conturile proprii 36 de milioane de dolari. Utilajul era facut de Grivita Rosie, platit de statul roman, transportul, platit de catre statul roman, oamenii care au lucrat acolo, platiti de catre statul roman, oamenii de la Industrialexport, platiti de statul roman. Secretarul de stat, cel care se ocupa de recuperarea datoriilor eterne habar n-are de soarta celor 36 de milioane venite din Siria. "In acest moment, spune Dragoi, statul roman are de recuperat de la Industrialexport, si face pasii in acest sens, destul de multe demersuri…" "Exista acum un litigiu?" "Se pare ca da, trebuie sa verific acum cu departamentul juridic sa vad stadiul in care se afla." Desi am incercat sa-i contactam de cateva ori, reprezentantii firmei Industrialexport n-au vrut sa comenteze.

Libia. Relatia deosebita a lui Ceausescu cu colonelul Gaddafi a fost fructificata in nenumarate contracte comerciale. Noi am facut in Libia drumuri, zeci de scoli, sute de blocuri, am exportat arme. Libienii au fost marinimosi, au permis romanilor sa concesioneze un camp petrolifer, Murzuk. Pe 20 de ani cu posibilitate de prelungire. Pana in 1993, acolo statul roman a investit peste 50 de milione de dolari. Guvernul Vacaroiu vinde concesia unor spanioli. Tranzactia se deruleaza prin Rompetrol, companie a statului. O parta din plata se face la incheierea tranzactiei, iar restul de bani, 85 de milioane de dolari, urmand sa fie platiti in timp. Rompetrol se privatizeaza, iar cele 85 de milioane nu ajung la stat, ci in conturile companiei. Reprezentantii companiei petroliere sunt cat se poate de fermi, nu au de gand sa dea statului nici un ban. "In principiu societatea se privatizeaza cu drepturile si obligatiile pe care le avea inainte de privatizare, singura diferenta poate fi atunci cand statul roman, cel care vinde poate sa-si rezerve un anume drept sau obligatie, ceea ce nu s-a intamplat."

Asa ca incompetenta sau interesul celor de la finante adauga noi sume pe lista banilor pierduti de Romania. Mai trebuie precizat doar ca din zacamintele din Marzuk, inainte de criza libiana, s-a scos doar anul trecut petrol de peste 1 miliard si jumatate de dolari.

In plus, din Libia au mai ramas de recuperat si alte cateva zeci de milioane de dolari pentru drumurile facute de romani. Dupa 1990 raspunsul lui Gaddafi a fost naucitor: voia sa discute doar cu Ceausescu.

Egiptul ne datora, in 1989, 470 de milioane de dolari. Acum datoria a disparut. "Cel putin in perioada in care eram ministru de externe - spune Teodor Melescanu - a fost o astfel de intelegere cu Egiptul care si-a reglementat datoria fata de Romania prin exporturi." Inainte de 1989, Romania a construit in Egipt fabrici de ciment si de produse chimice, a construit linii electrice de inalta tensiune, conducte de alimentare cu apa pe zeci de kilometri. Investitii extrem de costisitoare in schimbul carora am primit in anii 90… detergenti de tip Jax si Smash sau insecticide.

Fostul deputat PSD Iosif Armas este unul dintre multii afaceristi care au profitat de pe urma datoriilor pe care le avem de incasat. Numele lui Armas este asociat printre altele cu distrugerea statiunii Baile Herculane pe care a cumparat-o in conditii dubioase in 2001. In 1999, in timpul guvernului Isarescu, s-a prezentat la Ministerul de Finante si si-a oferit expertiza pentru recuperarea datoriei de 72 de milioane de ruble, echivalentul a 72 de milioane de dolari din Vietnam. Din 72 de milioane, noi ne-am ales cu orez in valoare de 18 milioane de doalri pe care l-a vandut Armas.

Investitiile lui Nicolae Ceausescu se regasesc si pe malurile Tamisei. Impropriu spus. La Londra sunt multe firme care au incercat sa cumpere creante pe care le avea Romania. Unele chiar au reusit. Este foarte interesant cum datoria Angolei estimata la aproape 20 de milioane de dolari s-a plimbat la mai multe companii, in mai multe tari. In 1998, in timpul guvernului Radu Vasile, se cesioneaza datoria Angolei catre Cobbham International Investements. In anul 2000, aceeasi datorie este data firmei Argirom condusa de Iosif Armas, care se obliga sa plateasca 15 la suta din valoarea initiala. Adica in jur de 2,7 milioane dolari. In 2003, guvernul Nastase cesioneaza datoria firmei Maxima Grup. Undeva, firul se rupe.

Rechini nu sunt doar in Romania, ci si la Londra. Cautam o firma care se cheama Maxima Grup PLC. In registrul companiilor din Marea Britanie nu exista nici o firma cu datele acestea. Datele apar insa in hotararea guvernului roman. Maxima Grup nici nu-si putea gasi un sediu mai bun decat aproape de politia metropolitan a Londrei, noul Scotland Yard. E oarecum normal, deoarece in firma asta se pare ca sunt bagati si niste fosti politisti.

Administratorii cladirii nu au auzit in viata lor de aceasta firma. La Queen's Gate, nr 29, nu apare nici o companie Maxima Grup PLC. Atunci se pune intrebarea: cui a vandut Romania datoria pe care o avea in Angola, unei firme fantoma, unei firme care a dat o adresa gresita, cineva din guvernul Romaniei a trecut pe hotararea de guvern o adresa gresita… Sunt intrebari la care, normal, raspunsul trebuie sa fie, tot in Romania.

Exista pe plan international 2 sau 3 locuri unde chiar exista burse ale acestor creante. Unde se circularizeaza, se vand aceste creante. Nu s-a facut acest lucru pentru ca probabil sunt foarte multe lucruri de ocultat in privinta acestor creante. Problema e ca pe bursa nu se mai pot da si lua comisioane.

Guvernantii Romaniei au vandut creante intr-o totala lipsa de transparenta. Pe ascuns, fara licitatii. Banii munciti de romani inainte de 1989 s-au scurs in buzunarele speculantilor.

In lume sunt companii care s-au specializat tocmai pe cumpararea datoriilor de la tari aflate in imposibilitatea de a se apara. Aceste companii, un fel de fonduri de investitii in datorii, au fost numite Fondurile Vulturului. Numele este o metafora prin care se compara investitorii cu vulturul care sta rabdator asteptand ca victima sa intre in agonie. Tim Jones lucreaza pentru o organizatie non-guvernamentala britanica care lupta impotriva acestor fonduri. Un scandal imens care a avut in centru Romania si Zambia a fost declansat acum cativa ani la Londra. Pe malurile Dambovitei, nu s-a auzit insa nimic. Cand datoriile Zambiei au inceput sa fie sterse de anumite guverne, cateva companii private au cumparat datoriile pentru bani foarte putini. Una dintre ele a fost Donegal International, care a cumparat datoria catre Romania. Zambia datora Romaniei aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vandut, pe ascuns, catre Donegal, o companie cu sediul in Insulele Virgine datoria Zambiei cu pretul cu putin peste 3 milioane de dolari. Adica 10 la suta din valoarea datoriei. Donegal International a dat in judecata Zambia si a cerut sa ii fie platite 55 de milioane de dolari in contul datoriilor pe care le rascumparase de la Romania. Ei au cumparat de la Romania pentru 3 milioane de dolari si apoi au dat in judecata in Tribunalul britanic guvernul din Zambia. Pana la urma au reusit sa castige 15 milioane de dolari. In urma procesului, Zambia a fost obligata sa plateasca 15,5 milioane de dolari fondului. Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru Romania? Un minus de 27 de milioane. Cazul a fost extrem de controversat. Insusi premierul britanic de atunci, Gordon Brown, a luat atitudine impotriva practicilor prin care speculantii de creante se imbogatesc. "Condamnam perversitatea cu care Fondurile Vulturului cumpara datorii la preturi reduse si fac profit dand in judecata tara debitoare pentru a obtine un castig iesit din comun si imoral. Este revoltator!"

Fondurile Vulturilor sau Vulture Funds asa cum sunt numite aici la Londra, si-au gasit un loc propice in Marea Britanie pentru a se dezvolta. Au facut cuib si multi pui. De anul trecut, din aprilie, insa, la presiunile mass media si al organizatiilor non-guvernamentale, membrii parlamentului londonez au hotarat sa schimbe legislatia. De anul trecut, nici o companie britanica nu mai poate cumpara datorii in contul tarilor africane sau al celor din lumea a treia.

Masura luata de britanici a avut ecou si in Romania. Ministerul de Finante refuza acum sa mai negocieze cedarea creantelor. Nu mai cedeaza creante, dar nici nu face mare lucru pentru recuperarea datoriilor. Miliarde de dolari. Multe dintre tarile care au datorii catre noi au posibilitatea sa plateasca. Dar nu o fac pentru ca la noi nici macar nu se stie bine cine ar trebui sa se ocupe de acesta problema. Asa ca nu ne recuperam banii dar ne imprumutam. Pana acum Romania este datoare la altii mai bine de 90 de miliarde de euro.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 8 mai 2011