Cum se calculează cursul leu/franc elveţian şi de ce cei care au luat credite în franci plătesc cu 50% mai mult decât în 2008

Francul elveţian a urcat joi la cursul BNR până pe la 3,5050 lei, un nou maxim istoric. Această creştere îi loveşte în plin pe cei care au luat credite în franci elveţieni, având în vedere că de la 3 ianuarie 2008 până acum francul elveţian a urcat cu 60%.

În această perioadă euro a urcat faţă de leu cu numai 17%. La 3 ianuarie 2008, cursurile afişat de BNR pentru euro a fost de 3,5971 lei iar pentru francul elveţian de 2,1911 lei. Cei care au luat credite în franci sunt extrem de nemulţumiţi de această creştere de 60% şi pe BNR care nu intervine în sprijinul lor, pentru că ei sunt dezavantajaţi faţă de cei care au credite în euro, unde cursul a fost mai stabil.

Foarte puţină lume ştie cum se calculează în România cursul francului faţă de leu. La Bucureşti, se cotează în fiecare zi în funcţie de cerere şi ofertă cursul leu-euro, iar cursul leu-franc nu se stabileşte prin cerere şi ofertă ci prin cotaţia de pe plan internaţional între euro şi franc. Dacă pe plan internaţional francul creşte faţă de euro, iar la Bucureşti euro este stabil, atunci şi cursul franc/leu creşte. Pe 3 ianuarie 2008, cursul euro/franc elveţian a fost de 1,64, iar joi, 16 iunie 2011 a fost de 1,2. Deci în toată această perioadă, francul s-a apreciat cu 36% faţă de euro.

Având în vedere modalitatea de stabilire la Bucureşti a cursului leu/franc, modalitate care este folosită şi pentru toate celelalte valute, inclusiv pentru dolar, BNR nu are cum să intervină "să aprecieze" sau "să deprecieze" francul faţă de leu.

În România, în acest moment, conform datelor statistice, s-au acordat credite în franci elveţieni reprezentând peste 4% din totalul creditelor acordate de bănci, adică echivalentul a 2,5 miliarde euro. Întârzierile la plată pentru creditele în franci elveţieni s-au triplat în ultimul an, depăşind echivalentul a 200 de milioane de euro.

Pentru ca cei care au credite în franci elveţieni să plătească mai puţin, ar trebui ca francul să se deprecieze faţă de euro pe piţele internaţionale, iar euro să rămâna stabil faţă de leu. În timp de criză, francul elveţian este privit ca cea mai bună monedă de refugiu şi de aceea din 2008 până în prezent s-a apreciat.

O altă situaţie ar fi ca Banca Naţională să influenţeze cursul leu/euro, respectiv să ducă în jos cotaţia pentru a coborî şi cursul leu/franc. Dar această ultimă variantă este "aproape imposibilă". Pentru a ajunge la 2,1 lei faţă de un franc, cât a fost raportul în 2008, ar trebui ca euro să scadă la 2,5 lei. Crede cineva în această variantă că vom ajunge "ca până la adoptarea monedei europene euro să coboare la 2,5 lei"?