Datoria externă pe termen scurt se umflă din nou: 19,3 mld. euro, s-a întors în urmă cu doi ani

Autor: Liviu Chiru 23.06.2011
Datoria externă pe termen scurt - adică împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companiile private care trebuie returnate în următoarele 12 luni - şi principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi la sfârşitul lui 2008 se umflă din nou. A ajuns la 19,3 miliarde de euro în luna aprilie, cel mai ridicat nivel înregistrat din aprilie 2009.

În acest răstimp, datoria pe termen scurt coborâse până la un minim de 15 miliarde de euro, în ianuarie 2010, nivel nemaivăzut de la începutul lui 2007. De atunci însă a reluat trendul crescător. Doar din noiembrie anul trecut şi până în aprilie stocul împrumuturilor a urcat cu un miliard de euro.

"În trimestrul întâi, pentru care avem date detaliate, creşterea datoriei externe pe termen scurt a fost determinată de majorarea împrumuturilor Guvernului. Datele arată că străinii au cumpărat aproximativ 28% din certificatele de trezorerie emise în trimestrul întâi. Certificatele de trezorerie au fost atractive pentru investitorii străini deoarece randamentele au fost bune (6,75% în medie în trimestrul I 2011), leul s-a apreciat, iar statul este entitatea cu cel mai mic risc dintr-o ţară", spune Dan Bucşa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.

BNR prezintă lunar doar date privind volumul total al datoriei externe pe termen scurt, în timp ce datele detaliate sunt prezentate doar cu o frecvenţă trimestrială.

Bucşa remarcă faptul că în primul trimestru, cu excepţia statului, nicio altă categorie de agenţi - BNR, băncile comerciale sau companiile private - nu şi-a majorat îndatorarea externă.

Totuşi, grosul datoriei externe pe termen scurt rămâne în contul băncilor, care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce conferea un avantaj în lupta pentru cotă de piaţă.

Astfel, băncile aveau la sfârşitul lunii martie fonduri atrase din străinătate de 6,7 miliarde de euro, în scădere totuşi cu circa 300 de milioane de euro faţă de luna decembrie din 2010. În schimb, băncile au tras finanţări pe termen lung în primul trimestru, astfel că datoria externă totală a lor a urcat cu peste 200 de milioane de euro, la 22,95 miliarde de euro.

Companiile şi-au menţinut aproape constante datoriile externe pe termen scurt în primul trimestru, la 4,6 miliarde de euro. În schimb, Guvernul şi-a majorat datoria cu mai bine de 700 de milioane de euro, până la 2,2 miliarde de euro.

"Atât timp cât randamentele vor rămâne ridicate, nu cred că va exista o problemă cu rostogolirea datoriei. În eventualitatea creşterii accentuate a riscurilor suverane în Europa, investitorii străini ar putea cumpăra mai puţine titluri de stat româneşti", mai spune Bucşa.

Datoria, cât 59% din rezerva BNR

După saltul rapid din ultimele luni, datoria pe termen scurt a ajuns să reprezinte 59% din rezerva valutară a BNR, de 32,7 miliarde de euro. Ponderea a crescut vizibil faţă de minimul de 53% din 2010, deşi între timp BNR şi-a majorat rezerva prin îm­pru­muturile luate de la FMI.

Raportul este încă departe de vârful de 88%, atins în noiembrie 2008, când analiştii străini avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută, în eventualitatea unei sistări a finanţării străine. Acest scenariu a speriat investitorii, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului.

Creşterea datoriei externe pe termen scurt a trecut practic neobservată de BNR în anii de boom. Banca Naţională urmărea pe atunci adecvarea rezervei valutare doar în funcţie de acoperirea în luni de import, un raport care se afla la un nivel mai mult decât confortabil. În aceste condiţii, rezerva a rămas relativ subdimensionată faţă de o datorie pe termen scurt umflată relativ brusc.

Dacă în 2008 analiştii străini subliniau că o bună parte din rezerva BNR este reprezentată de rezervele minime obligatorii în valută ale băncilor comerciale - sume care de fapt nu îi aparţineau - pentru a arăta că există limitări în capacitatea de intervenţie, de data aceasta cei mai pesimişti notează că aproape o treime din rezervă este dată de împrumutul de la FMI. Aceste sume au înlocuit de fapt sumele eliberate prin reducerea rezervelor minime pentru băncile comerciale. BNR consideră însă că sumele nu pot fi tratate diferit, atât timp cât se află în conturile sale. Împrumutul de la FMI urmează să fie rambursat în perioada 2012-2015.

Dan BucŞa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank: În trimestrul întâi, pentru care avem date detaliate, creşterea datoriei externe pe termen scurt a fost determinată de majorarea împrumuturilor Guvernului. Datele arată că străinii au cumpărat aproximativ 28% din certificatele de trezorerie emise în trimestrul întâi. Certificatele de trezorerie au fost atractive deoarece randamentele au fost bune, iar leul s-a apreciat.