Din istoria universală a spionajului (X). Al doilea război mondial/ de dr. Alexandru Popescu

De la "Orchestra Roşie" la "spionii atomici"

URSS

Alături de efortul de război, Uniunea Sovietică, prin principalele sale agenţii, GPU, NKVD, GRU, a fost deosebit de activă şi pe "frontul secret", nu numai împotriva adversarilor Aliaţilor, ci chiar şi a statelor aparţinând acestora, mai ales a Statelor Unite, unde s-a iniţiat obţinerea de informaţii tehnologice, mai ales din domeniul atomic.

Harta spionajului sovietic

În Statele Unite, agenţii sovietici au acţionat mai ales sub acoperire diplomatică, principalul lor scop fiind de a obţine informaţii referitoare la "Proiectul Manhattan", consacrat obţinerii bombei atomice ("Operaţiunea Enormoz"). Unul dintre cei mai "productivi" astfel de "spioni atomici" a fostGrigori Heifetz (?-1953),care stabileşte legăturicu oameni de ştiinţă din cadrul acestui proiect, între care Bruno Pontecorvo şi Robert Oppenheimer. Anatoli Antonovici Iatskov (1913-1993) a fostconducătorul unei reţele de "spioni atomici". Mihail Mukassei (1907-2008), împreună cu soţia sa, acţionează în "cetatea filmului" american, Hollywood, întreţinând relaţii cu actori, regizori şi scriitori proeminenţi (Theodore Dreiser, Charlie Chaplin, Walt Disney).Haik Badalovici Ovakimian (1898-1967) îi recrutează pe soţii Rosenberg. În 1939, devine şeful spionajului tehnico-­ştiinţific sovietic din SUA.

În Marea Britanie, tot sub acoperire diplomatică, Anatoli Veniaminovici Gorski (1907-1980) coordonează activitatea spionilor din "grupul de la Cambridge" şi a celor angajaţi în penetrarea proiectului de realizare a bombei atomice, ca şi Iuri Modin.

Nikolai Zabotin acţionează în Canada, punând la punct o reţea pentru sustragerea secretelor atomice, dat fiind că şi această ţară participa la programul de producere a bombei nucleare.

În Germania, Nikolai Ivanovici Kuzneţov (1911-1944) acţionează sub acoperirea identităţii unui ofiţer german, furnizând informaţii de mare importanţă privind atacul german de la Kursk, producerea rachetelor V2. Actriţa Olga Cehova (1897-1980),nepoată a marelui scriitor rus Cehov, numită "regină neîncoronată a spionajului sovietic", reuşeşte să contacteze unele vârfuri ale ierarhiei Reich-ului, scopul ei principal fiind acela de a transmite informaţii despre planurile germane de atacare a Uniunii Sovietice.

Desigur, cea mai importantă personalitate a spionajului în Japonia şi a celui sovietic, în general, a fost Richard Sorge (1895-1944), care acţiona sub acoperirea de jurnalist şi conducea o "reţea" internaţională. Reuşeşte să se infiltreze în Ambasada Germaniei, iar, pe 28 decembrie 1940, Sorge a trimis la Moscova primul avertisment despre un posibil atac nazist, urmat de altele, dar, ca şi în cazul altor spioni pentru URSS, Stalin nu îi acordă importanţă. De fapt, cea mai importantă reuşită a lui Sorge a fost obţinerea informaţiei după care, în acel moment, Japonia nu va ataca URSS, căci nu putea face faţă unui război pe două fronturi. Ca urmare, Stalin a luat decizia de a trimite toate trupele din Orientul Îndepărtat pe frontul de vest, ceea ce a contribuit la salvarea URSS în acel moment. După capturarea lui Sorge, autorităţile japoneze propun un "schimb", dar cele sovietice refuză. "Descoperirea" aportului hotărâtor al lui Sorge s-a produs târziu, în urma difuzării peliculei studiourilor franceze consacrată activităţii sale. În opinia lui Ian Fleming, Sorgea fost "cel mai formidabil spion din istorie".

Agenţi cu misiuni speciale

...au fost acei spioni sovietici care au acţionat în mai multe ţări, având însărcinări multiple. Unul dintre aceştia a fost Pavel Anatolievici Sudoplatov (1907-1996). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conduce o unitate specială care organizează operaţiuni de asasinate şi sabotaje împotriva trupelor germane. În 1941, este numit conducător al "Departamentului S", care reunea elemente din NKVD şi GRU, cu scopul desfăşurării de operaţiuni în vederea obţinerii de date privitoare la producerea bombei atomice, iar, după război, organizează acte de sabotaj în ţările vestice.Autobiografia sa, "Special Tasks", oferă, între altele, informaţii despre savanţii din cadrul "Proiectului Manhattan" care au furnizat informaţii despre producerea bombei atomice, unele dintre ele controversate.

Principala reuşită a lui Gevork Andreevici Vartanian (1924-)a fost demascarea planurilor "Operaţiunii Long Jump" ("Saltul cel lung") care privea asasinarea liderilor Puterilor aliate (Stalin, Churchill, Roosevelt) de către agenţi germani, cu ocazia Conferinţei de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943), astfel încât aceasta nu mai are loc.

"Orchestra Roşie"

Această denumire, care a fost dată de Gestapo ("Rotte Kapelle"), are un caracter generic, referindu-se la diferite grupuri de spioni care acţionau în teritoriile ocupate de Reich în cursul celui de al Doilea Război Mondial, pentru statele Aliaţilor.

Cel mai important grup acţiona în principal pentru URSS, mai ales prin transmiterea de informaţii de mare utilitate provenind din Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia. 117 membri ai "Orchestrei Roşii", între care şi femei, au fost arestaţi de Gestapo, cei mai mulţi fiind executaţi prin decapitare.

În Germania, cei mai importanţi agenţi erau Arvid Harnack (1901-1942), care, împreună cu soţia sa, Mildred,transmite informaţii de mare importanţă privind economia de război a Germaniei, mai ales resursele energetice, ceea ce va da posibilitatea URSS să estimeze rezervele de carburant de care dispuneau blindatele Reich-ului. Printre membrii "Orchesteri Roşii" din Germania s-au aflat şi ofiţeri, precum Harro Schulze-Boysen. Mai nou, s-a considerat că una dintre sursele "Orchestrei Roşii" în Germania a fost însuşi... Martin Bormann !

În Franţa şi Belgia,cel mai important agent şi organizator al "reţelei" fost Leopold Trepper ("Marele şef") (1904-1982), care, în ciuda serviciilor pe care le-a adus, după război, a fost deţinut o vreme în închisoarea Liubianka.

În Elveţia, şeful "reţelei" a fost Rudolf Roessler ("Lucy"), (1897-1962), care a obţinut informaţii despre "Operaţiunea Barbarossa", invadarea URSS de către armata Reichului, cărora Stalin nu le-a acordat importanţă. Un rol deosebit l-au avut Alexander Rado (1899-1981), jurnalist, geograf, şi Alexander Foote (1905-1956) care acţionează ca agent dublu. În cele din urmă, la insistenţele germanilor, autorităţile elveţiene îi internează pe unii din membrii "reţelei". Şi Rado a fost condamnat în URSS după război pentru... spionaj.

Statele Unite ale Americii

Abia după înfiinţarea "Oficiului de servicii strategice" (OSS), în 1942, deci după intrarea ţării în război, SUA se angajează direct în "războiul secret". Atribuţiile OSS erau de a colecta informaţii despre activitatea agenturilor de spionaj străine şi de a preîntâmpina actele de sabotaj în SUA.

Spionajul american

În ceea ce priveşte propriile acţiuni de spionaj, este de menţionat din nou implicarea unui scriitor, marele romancier Ernest Hemingway (1899-1961), care a acţionat pentru serviciul de informaţii al marinei americane (ONI). Întreprinde un lung voiaj în Pacific, adunând informaţii despre iminenţa unui atac japonez împotriva SUA şi organizează o flotă de mici ambarcaţiuni pentru a surprinde "războiul submarin" pe care Germania dorea să îl dezlănţuie.

Înainte să devină şef al CIA (1953), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Allan Dulles a acţionat în calitate de rezident OSS, fiind implicat într-o serie de acţiuni de "spionaj diplomatic" şi informative.

Diplomatul suedez Raoul Wallenberg (1912-1947?) a fost trimis în Ungaria la recomandarea serviciului de informaţii al SUA, OSS, al cărui agent a devenit. I s-au pus la dispoziţie sume de bani folosite în acţiunile sale în urma cărora au fost salvaţi de la moarte peste 30.000 (după alte estimări, 100.000) de evrei unguri. De fapt, aşa cum sugerează şi titlul unei cărţi care i-a fost consacrată ("Şi îngerul a spionat"), el desfăşura în Ungaria şi activităţi informative, acesta fiind şi motivul pentru care, la sfârşitul războiului, Wallanberg a fost arestat de NKVD. În afară de obţinerea de informaţii despre activitatea sa de spion, sovieticii doreau să-l folosească în tratativele cu Suedia. Cum Wallenberg refuză orice colaborare, el "dispare", fiind mutat succesiv în diferite lagăre şi închisori şi, în cele din urmă, probabil suprimat.

Contraspionajul

…a acţionat atât împotriva agenţilor şi "reţelelor" germane din interior, cât şi a unor spioni autohtoni care s-au pus în slujba unor puteri străine.

Din una din aceste reţele ar fi trebuit să facă parte George John Dasch (1903-1992), care, împreună cu alţi agenţi (Ernest Peter Burger, Heinrich Harm Heink, Richard Quirin), sunt debarcaţi de pe un submarin la Long Island (New York), în cadrul "Operaţiunii Pastorius", care prevedea organizarea de acţiuni de spionaj şi sabotaj pe teritoriul SUA, în special împotriva industriei de armament şi a căilor ferate. Dasch, care, în realitate, era dezamăgit de regimul nazist, se predă FBI şi pune la dispoziţie informaţii despre ceilalţi membri ai reţelei, care sunt capturaţi şi condamnaţi la moarte.

Un alt domeniu de activitate al OSS, împreună cu FBI, a fost desfăşurarea unor activităţi informative pe teritoriul ţării de către chiar cetăţeni americani cu poziţii importante în Administraţie. Cei mai mulţi făceau parte din "reţelele" care lucraseră pentru "aliatul" URSS, constituite, cum s-a văzut, în perioada interbelică. De fapt, cei mai mulţi agenţi au fost demascaţi după război în urma iniţierii "operaţiunii Venona", în cadrul căreia au fost monitorizate comunicările cifrate ale ambasadei URSS

Astfel, diplomatul Alger Hiss (1904-1996) a informat despre rezultatul unor importante reuniuni internaţionale, Dumbarton Oaks (1944) şi San Francisco din 1945, care definitivează Carta ONU.

Dar au fost descoperiţi agenţi chiar în interiorul OSS, cum a fost Maurice Hyman Halperin (1906-1995) din "reţeaua Golos", care a pus la dispoziţia spionajului sovietic informaţii din diferite părţi ale lumii (inclusiv din România), mai ales din domeniul diplomatic.

Numită "regina spionajului roşu", Elisabeth Bentley (1906-1963)colaborează cu unii dintre cei mai importanţi agenţi pentru URSS, rezidenţi în SUA. Îşi culegea informaţiile prin intermediul unor comunişti şi simpatizanţi care făceau parte din insti­tuţii şi departamente de mare importanţă strategică. Aceste informaţii erau transmise prin intermediul rezidenţilor sovietici, ele privind potenţialul economic şi militar al Germaniei, ca şi pregătirile SUA în cazul unui eventual război cu Reich-ul. În 1945, Bentley se prezintă la Biroul FBI din New Haven, mărturisind că vrea să depună mărturie despre activitatea sa de spioană pentru URSS. Mărturiile sale au avut efectul unei "bombe". Potrivit acestora, nu mai puţin de 150 de persoane, dintre care 37 erau funcţionari federali, spionaseră pentru URSS.

Dar, în mod cu totul surprinzător, se pare că agentul pentru URSS cu cea mai înaltă poziţie a fost consilierul preşedintelui F.D. Roosevelt, Harry Lloyd Hopkins (1890-1946). Constituind principala "sursă de informaţii" în ceea ce priveşte relaţiile cu URSS, Hopkins avea o influenţă deosebită asupra preşedintelui, convingându-l de bunele intenţii ale lui Stalin. O serie de iniţiative ale lui Hopkins în relaţiile cu URSS au trezit ulterior suspiciuni, cum ar fi furnizarea de informaţii şi chiar de materiale necesare fabricării bombei atomice. Aşa cum a reieşit din "operaţiunea Venona" şi din mărturiile unor foşti ofiţeri KGB, Hopkins a acţionat ca agent pentru URSS.

Cel mai important agent american pentru Germania a fost diplomatul Gatewood Kent (1911-1988), care a transmis către Abwehr documente de mare importanţă, care se refereau mai ales la corespondenţa dintre preşedintele SUA, Franklin D. Roosevelt, şi Primul ministru britanic, Winston Churchill.

"Spioni atomici"

Dobândirea "secretelor atomice", referitoare la fabricarea armei nucleare din cadrul "proiectului Mannhatan" a fost sarcina principală a spionajului sovietic în Statele Unite, căci aceasta oferea Moscovei posibilitatea de a echilibra balanţa politicii mondiale şi de a accede la postura de "Mare putere". "Operaţiunea Enormoz", cum a fost denumită acest demers, a avut, în cea mai mare parte a sa, succes, ceea ce a făcut ca URSS să "economisească" ani buni pentru fabricarea armei atomice.

Principalul agent care a furnizat URSS planul bombei atomice a fost Ted Hall (1925-1999), dar şi alţi "spioni atomici", dintre care cei mai mulţi erau angajaţi direct în "proiectul Mannhatan", au avut o contribuţie substanţială. Astfel, savantul de origine germană care a lucrat la Los Alamos, Klaus Fuchs, altfel un "excelent om de ştiinţă", a furnizat, din considerente exclusiv "ideologice", spionajului sovietic sute de pagini care conţineau date despre teoria proiectului, ca şi despre metodele concrete de realizare a acestuia, despre rezultatul testelor. May Allan Nunn (1912-2003) a transmis date importante despre explozia atomică de la Hiroshima şi mostre de uraniu.

O adevărată "bombă" a constituit-o ştirea din 1945 că "părintelui bombei atomice", Robert J. Oppenheimer (1904-1967), i s-a interzis accesul la "informaţii clasificate" din acest domeniu al cercetărilor, pentru că ar fi pus la dispoziţie spionajului sovietic o serie de date secrete. Un rol important în această hotărâre a jucat-o faptul că era simpatizant comunist şi avusese relaţii cu o agentă sovietică, Elisabeta Zarubina. Agentul sovietic Pavel Sudoplatov afirmă că Oppenheimer ar fi fost una dintre "sursele" spionajului atomic sovietic, cu numele de cod "Star". Ulterior, chiar KGB ar fi dezminţit că atomistul american ar fi fost agent, ci doar un "prieten al URSS". Sancţiunile dictate împotriva lui Oppenheimer au fost ridicate, dar suspiciunea a rămas totuşi...

Că Bruno Pontecorvo (1913-1993) a fost "spion atomic" pentru URSS este confirmat de faptul că, la un moment dat, s-a refugiat la Moscova.

"Cazul soţilor Rosenberg" a fost probabil cel mai spectaculos dintre cele ale "spionilor atomici", deoarece a făcut obiectul unei campanii internaţionale de protest împotriva condamnării lor la moarte, orchestrată de Moscova. Totuşi sentinţa nu a fost anulată, dovadă că Statele Unite nu erau dispuse la nici un fel de concesie în domeniul atât de important al "spionajului atomic". Era însă prea târziu...