Lupul singuratic/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 24.06.2011

În această rubrică din numărul din 29 aprilie, comentând precedentul roman al lui Jo Nesbo tradus de Editura RAO, "Călăul", scriam că eroul, Harry Hole, reuşeşte să dezlege o parte dintre mistere, nu şi pe cel care îl obsedează cel mai mult, moartea unei colege poliţist, pentru care răspunzător este chiar unul dintre cei cu care Hole lucrează. Presupuneam că misterul acesta se transferă următorului roman. Exact asta se întâmplă, romanul următor, care se cheamă "Steaua diavolului"*) a fost tradus şi îmi permit să susţin, chiar din primul paragraf, că este încă şi mai bun şi mai plin de tensiune decât "Călăul", iar cei care aveau eventual ceva dubii în legătură cu măiestria scriitoricească a lui Jo Nesbo, după această carte pot să îndepărteze toate neliniştile.

Harry Hole continuă să fie "lupul singuratic, beţivul, copilul teribil al departamentului şi, în afară de Tom Waaler, cel mai bun detectiv de la etajul şase." Cazul Ellen Gjelten fusese demult închis, dar Harry Hole devenise obsedat de ideea că asasinarea celei mai apropiate colege fusese opera lui Tom Waaler. Toţi socoteau acuzaţiile fanteziste, mai ales după ce o anchetă internă nu ajunsese la nicio concluzie, dar Harry Hole era mai departe convins de adevărul său, pe care nu-l putea dovedi şi pentru care era dispus să-şi rişte chiar şi cariera.

În romanul de faţă, detectivul chiar e în pragul distrugerii profesionale şi umane, dar acceptă, cu câteva zile înainte de a fi demis, să se mai implice în rezolvarea unui caz, un şir de asasinate care păreau opera unui psihopat şi asasin în serie. Culmea, chiar alături de colegul pe care îl suspectează şi îl acuză în continuare. Această implicare îl ajută însă să-şi rezolve obsesia, pentru că, în cursul anchetei, care durează ceva mai mult de o săptămână, Harry Hole obţine dovezile de care avea nevoie despre traficul de arme, droguri şi diamante în care era activ colegul poliţist şi, în plus, află amănunte despre moartea colegei care ajunsese să ştie prea multe şi trebuia înlăturată. În lupta pe viaţă şi pe moarte care izbucneşte, firesc, între Harry Hole şi Tom Waaler, poliţistul aflat în pragul distrugerii are un dram de noroc şi nu numai că obţine mărturisirea colegului său, dar reuşeşte şi să scape cu viaţă, spre deosebire de acela. Care moare nedemn, cerând îndurare.

Romanul este extrem de tensionat, cu mult peste precedentul, un exemplu de tratare detectivistică în stare să-l lase pe cititor cu sufletul la gură. În final, hârtiile cu demiterea din poliţie nu sunt semnate, presupunem că Harry Hole îşi va realua activitatea, poate chiar va înceta să mai fie un alcoolic. Şi e foarte posibil să fie implicat în alte aventuri, din moment ce în seria Harry Hole mai există alte trei romane, pe care abia le aşteptăm să le vedem traduse.

Romanul "Steaua diavolului" a fost distins cu Premiul special de către Asociaţia Finlandeză a Scriitorilor de Thrillere.

*) Jo Nesbo - Steaua diavolului, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Ramona Lupu