Bilanţul lui Yorgos Ioannidis: cum a preluat Romtelecom şi ce lasă în urmă

Autor: Adrian Seceleanu 29.06.2011

În cei aproape patru ani şi jumătate de mandat în fruntea RomTelecom (februarie 2007 - iunie 2011) grecul Yorgos Ioannidis a reuşit să stopeze declinul puternic al telefoniei fixe - principala sursă de venituri şi profitabilitate a companiei - şi să o direcţioneze către noi zone precum televiziunea, internetul - inclusiv prin lansarea unei companii proprii de cablu.

Mandatul lui Ioannidis a coincis şi cu o restructurare perpetuă a companiei şi din motive ce ţineau de slăbiciunile interne ale companiei, de erori din trecut, dar şi pe fondul competiţiei dure cu operatori extrem de rapizi precum românii de la RCS&RDS.

Când a venit în România în februarie 2007, Ioannidis avea deja în spate 32 de ani de când se angajase pentru prima oară în grupul elen OTE şi prelua frâiele unei companii care pierdea şi câte 200.000 de clienţi de telefonie fixă pe trimestru şi care abia intrase pe piaţa de televiziune prin satelit şi internet.

Primul test, neprevăzut, pentru Ioannidis a fost demisia a cinci oameni din echipa de top management a Romtelecom, care au decis să plece după ce grecii renunţaseră la fostul CEO, americanul James Hubley.

După trei luni, Ioannidis a venit cu o nouă echipă executivă - recrutată de pe pieţele internaţionale şi nu doar din rândul managerilor care erau în birourile OTE din Atena, o nouă ofertă comercială şi, de asemenea, şi cu primele răspunsuri în limba română la unele întrebări.

Rapiditatea demonstrată în primele luni de mandat (o nouă echipă şi o nouă ofertă comerciale în trei luni) şi atenţia la comunicare şi relaţia cu media s-au dovedit a fi ulterior două constante ale mandatului lui Ioannidis, transmise şi către ceilalţi membri ai echipei de top management.

La primul interviu cu ZF, în mai 2007, noul şef al Romtelecom spunea de altfel că venise la conferinţă "pregătit pentru a răs­pun­de la 100 de întrebări, la unele chiar în română". În cei aproape cinci ani de mandat Ioannidis a fost extrem de atent la comunicare şi relaţia cu media, păstrând însă întotdeauna distanţele impuse de funcţia de CEO.

Din seria mişcărilor rapide, cu care Ioannidis a surprins piaţa, este de amintit lansarea NextGen - o companie de cablu independentă lansată în 2008 în deplină discreţie pentru a concura eficient operatori ca RCS&RDS şi reţelele de cartier. O altă mutare care a făcut valuri a fost recrutarea lui Ovidiu Ghiman, directorul comercial al RCS&RDS în anul 2009.

Romtelecom a reuşit să câştige o licenţă de comunicaţii mobile, care a fost folosită pentru a lansa servicii de date şi voce mobile. Compania a devenit, de asemenea, mai agresivă în vânzări şi a devenit puternic prezentă pe segmentul business, unde a început să câştige conturi mari, împreună cu Cosmote.

Romtelecom a lansat noi iniţiative pe segmentul de conţinut, respectiv posturi TV proprii cu profil sportiv şi de divertisment, dar şi pe internet: un magazin şi un portal care oferă acces la filme şi la transmisiuni live ale unor posturi TV.

Compania şi-a schimbat dramatic şi interacţiunea cu clienţii: a schimbat organizarea call-center-elor şi a lansat un portal on­line - comparabil ca experienţă cu cele ale Orange şi Vodafone, prin care utilizatorii îşi pot administra serviciile, achiziţiona noi produse şi plăti facturile cu un card bancar.

În mandatul lui Ioannidis Romtelecom şi Cosmote s-au apropiat, lansând oferte şi atacând în comun clienţii retail şi business. Nu se poate vorbi însă de un exces al celor două companii în a organiza evenimente comune sau în a se afişa împreună în ocazii publice.

Mandatul lui Ioannidis a fost unul dificil din prima până în ultima zi: compania a diminuat rata plecărilor înregistrate pe telefonia fixă, însă declinul a continuat iar preţurile şi marjele de profit au urmat aceeşi curbă descendentă. Anul trecut veniturile Romtelecom din telefonia fixă au scăzut cu aproape 40% în raport cu 2007, în timp ce numărul de clienţi s-a redus cu 20%. Compania are, într-adevăr, acum 2,2 milioane de clienţi pe TV şi net, însă veniturile şi marjele de profit sunt mult mai mici. În acest context, în fiecare an au fost făcute restructurări şi câteva mii de oameni au plecat.