Şi totuşi, se mişcă

Creşterile anunţate pentru 2011 oscilează între 40 şi 60%, iar estimările pentru evoluţia acestui sector variază între "o uşoară revenire" şi "anul acesta va fi cel mai bun din istoria noastră".

Cu toate acestea, marile proiecte de infrastructură se mişcă foarte greu, iar banii care vin de la Uniunea Europeană pentru dezvoltare şi competitivitate ajung în parte pe mâna unor constructori care nu au o direcţie foarte clară pentru echipamentele cumpărate.

"Giganţii" de pe listele de vânzare ale marilor distribuitori rămân în continuare fără amatori, în absenţa unor proiecte majore, nevoile pe acest segment fiind acoperite când este cazul de companiile care se ocupă de închirieri.

Afacerile primelor cinci companii de profil din România au spart în anul 2008 pragul de 1 miliard de lei (275 milioane de euro), însă în anul următor au plonjat cu 70%. Ultimii doi ani au produs modificări atât în privinţa utilajelor folosite, cât şi a comportamentului clienţilor. Dacă în 2008 lista de cumpărături a constructorilor era dictată de proiectele rezidenţiale şi de birouri care încă mai păstrau inerţia boom-ului imobiliar, în 2011 atenţia clienţilor s-a mutat pe utilaje folosite în proiecte de infrastructură. În privinţa echipamentelor, dealerii mari din piaţă par să cadă de acord că tendinţa este spre tehnologii mai sofisticate, care permit o administrare mai ieftină în timp.

"Criza ne-a învăţat să folosim utilaje mai performante", spune Constantin Marcu, directorul general al distribuitorului Marcom, unul dintre cei mai mari jucători pe segmentul vânzărilor de utilaje de construcţii din România. Proprietarul afacerii începute în 1992 , spune că a reuşit să încheie anul 2010 cu o cifră de afaceri apropiată de nivelul de 100 de milioane de lei din 2009, "în uşoară scădere", însă pentru 2011 perspectivele sunt optimiste.

"Clienţii sunt mult mai atenţi acum să cumpere calitate, comparativ cu doi ani în urmă. E drept că şi calitatea aceasta are un preţ poate puţin mai mare decât media pieţei, însă diferenţa este de sub 10% şi este recuperată în primii ani sau uneori chiar în primele luni de funcţionare a echipamentelor", afirmă Marcu.

El spune că piaţa tinde spre o aşa-zisă "maturizare". Dacă în 2008 buldoexcavatorul era utilajul vedetă, cu aproximativ 65% din vânzări, acum ponderea sa a coborât sub 50%. "Se observă o uşoară preferinţă a constructorilor pentru utilaje specializate, mai mari şi mai performante, cu costuri de întreţinere mai mici", spune Constantin Marcu.

Piaţa îşi revine astfel ajutată şi de o uşoară creştere a preţului de vânzare, dar şi pe fondul unor volume mai ridicate. În primele patru luni ale anului, Marcom a vândut 55 de utilaje, în creştere cu 40% faţă de perioada similară a anului trecut, iar avansul s-ar putea majora pe parcursul anului. Creşterea este impulsionată de accesarea la scară mai largă a fondurilor europene. "Dacă în 2008, cel mai bun an pentru Marcom, una dintre cele mai importante surse de creştere a fost construcţia de clădiri, în 2011 piaţa se bazează pe proiectele de infrastructură finanţate cu fonduri europene", susţine reprezentantul Marcom.

De unde vin banii. Finanţările prin leasing sau credit bancar rămân în continuare o componentă importantă din piaţă, dar în ultimele luni fondurile europene au căpătat o cotă din ce în ce mai mare. Valoarea fondurilor disponibile de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea şi creşterea competitivităţii în ultimii trei ani este de ordinul sutelor de milioane de euro, distribuite în programe axate fie pe mediul rural, fie pe agricultură, fie efectiv pentru achiziţia de utilaje de construcţii.

Din aceşti bani, proiecte care cumulează aproximativ 100 mil. euro aşteaptă undă verde pentru achi­ziţia de utilaje de construcţii, conform estimărilor ACRAFE - Asociaţia Consultanţilor din România pen­tru Accesarea Fondurilor Europene, o organizaţie care numără 50 de companii de profil.

Programele au fost disponibile încă din 2007, însă elaborarea procedurilor de atribuire a fost greoaie. "În 2007 rumegam mereu alte informaţii. În 2008 am făcut primele proiecte, iar în 2009 am avut primele aprobări, însă a venit criza şi cei care le-au iniţiat s-au retras", spune Ozana Giuşcă, de la Bridge Europe Consulting, o firmă de consultanţă în atragerea de fonduri europene.

Problema era că proiectele de atragere de fonduri erau făcute pe nişte proiecţii de dinainte de criză, cu cifre care nu aveau nicio şansă de îndeplinire pe timp de recesiune, explică Giuşcă. "2009 a fost un an groaznic pentru noi. A fost anul în care au murit mare parte a firmelor de consultanţă. Oamenii negociau, semnau contracte, dar când trebuia să plătească avansul se retrăgeau", afirmă consultantul.

2011 pare să fie însă anul "entuziaştilor" în proiecte europene, domeniu în care chiar şi compania Ozanei Giuşcă a atras fonduri nerambursabile de 100% pentru achiziţia unui excavator amfibie folosit la curăţarea iazurilor.

Banii europeni "aşteaptă" între şase luni şi doi ani de la depunerea proiectelor până să ajungă pe facturile dealerilor de utilaje. Suma de 100 de milioane de euro estimată de ACRAFE pentru achiziţia de utilaje de construcţii se împarte în proiecte cu finanţare nerambursabilă între 70% şi 100%, însă finanţarea pe fiecare proiect se învârte în jurul pragului de 200.000 de euro, nivel despre care unii dealeri spun că este prea mic pentru tranzacţii "mature" şi pentru a asigura o creştere sustenabilă a pieţei.

"În 2008 oamenii veneau la mine şi îmi spuneau exact de ce utilaj au nevoie pentru lucrările lor. Acum, îmi spun că au fonduri europene şi vor şi ei nişte utilaje, dar nu sunt foarte siguri ce vor", spune Constantin Mincu, directorul firmei Case Utilaje, un jucător de talie medie de pe piaţă, care ţinteşte afaceri de 12 milioane de euro anul acesta, în creştere cu 50%. "Oamenii preferă să cumpere cu 200-250.000 de euro mai multe utilaje mici decât unul de o capacitate mai mare", afirmă omul de afaceri, care susţine că 80% din utilajele pe care le-a vândut anul acesta sunt finanţate cu fonduri europene.

În privinţa sectorului de activitate în care sunt folosite, Mincu remarcă o orientare mai mare spre echipamentele terasiere şi cele de săpat în cariere. "Companiile speră că se va da drumul la marile proiecte de infrastructură, precum construcţia de autostrăzi şi modernizarea căilor ferate. Pentru ambele direcţii este nevoie de terasare şi de foarte multă piatră", spune omul de afaceri.

Tot o schimbare de trend remarcă şi Liebherr, unul din cei mai mari furnizori de macarale din România, care estimează afaceri în creştere cu 60% anul acesta, de la nivelul de 14 milioane de euro înregistrat anul trecut. Ponderea macaralelor turn şi a automacaralelor a scăzut de la 32% în 2008 la 16% în prezent în totalul utilajelor vândute de companie, spune Cristian Ionescu, directorul de vânzări al Liebherr. Au crescut însă buldozerele, excavatoarele pe şenile şi echipamentele de încărcare frontală.

Închirierile nu rentează. În ceea ce priveşte serviciile de închirieri de echipamente, cei mai mulţi jucători par hotărâţi că este un domeniu care nu merită să ocupe foarte mult din afaceri, din cauza riscului de infracţionalitate.

La compania lui Constantin Mincu, serviciul de închirieri ocupă 2% din flotă, Marcom nici nu a dezvoltat un serviciu de acest gen pentru că "legislaţia în vigoare nu vine în sprijinul acestui segment de piaţă", iar Liebherr România obţine doar 10% din cifra de afaceri totală pe acest segment, dar contractele sunt semnate în general cu parteneri tradiţionali ai companiei.

Firmele de închirieri spun însă că această situaţie este doar o etapă în procesul de maturizare a pieţei locale, trendul din Occident fiind spre o proporţie majoritară a echipamentelor de închiriat.

"Luna martie 2011 a fost cea mai bună pentru noi, iar anul acesta ar putea deveni cel mai bun din punctul de vedere al cifrei de afaceri", spune Ştefan Ponea, managing partner la Industrial Acces, o firmă de închiriere de nacele şi platforme de lucru la înălţime, cu afaceri de 20 mil. lei (4,7 mil. euro) în 2009, conform celor mai recente date disponibile. Un procent de 95% din afacerile firmei vin din închirierea de utilaje, iar Ponea afirmă că în primele cinci luni ale anului a înregistrat o creştere de 80% a cifrei de afaceri totale, din care a scos un profit de 600.000 de euro.

"Situaţia este mult mai bună acum faţă de ce am traversat în criză. Începând cu octombrie 2008 ni se întâmpla să mergem cu echipamentul pe şantierul clientului pregătiţi să îl instalăm doar ca să aflăm că lucrările au fost oprite. Proiecţiile trimestriale le făceam lunar pentru că datele din piaţă se schimbau foarte des. În prezent putem să ne facem situaţii pe şase luni înainte", afirmă managerul.

"Am fugit de constructori în ultimii doi ani", spune Ponea, când explică modul prin care a reuşit să se menţină pe o creştere de 14% în 2009, când piaţa a scăzut cu 45%. În schimb direcţiile urmărite s-au mutat de la închirerea utilajelor pentru companiile care construiau spaţii de retail şi logistice la proiecte mai mari, edilitare. Atfel, proiecte precum Pasajul Basarab, Stadionul Naţional din Bucureşti sau stadionul Cluj Arena au găsit întrebuinţare şi pentru utilaje mai scumpe, cum sunt zece nacele cu înălţime de 43 de metri, care costă aproximativ 200.000 de euro fiecare.

Riscul de care fug cei mai mulţi jucători când se gândesc la închiriere şi-a pus totuşi amprenta şi pe situaţia contabilă din firma lui Ponea, la sfârşitul anului 2010 fiind înregistrate litigii de recuperat de 413.000 de euro, cu "şanse minime de recuperare".

Cu toate acestea, la felul cum a început anul, lucrurile par să se mişte în direcţia cea bună şi pentru jucătorii de pe această piaţă.