Şase posibile cauze ale destrămării zonei euro
Dacă te uiţi destul de atent, poţi găsi câţiva oameni care cred că zona euro va supravieţui fără ieşirea vreunuia dintre cei 17 actuali membri. Unul dintre aceştia ar putea fi preşedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy. Ar mai putea fi incluşi preşedintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet sau editorialiştii Financial Times, scrie MarketWatch.
În afara lor, toată lumea crede că Grecia va părăsi în cele din urmă uniunea monetară, iar mulţi oameni consideră că întregul proiect va face implozie înainte de sfârşitul deceniului. Însă nu poţi porni un război fără ca cineva să tragă primul foc. Şi nu poţi pleca din zona euro fără o cauză.
Modul în care uniunea monetară se destramă contează mult, atât pentru stabilitatea Europei, cât şi pentru pieţele financiare. Aşadar, care ar putea fi factorii declanşatori ai destrămării zonei euro? Nu va fi ceva la care să se aştepta toată lumea. Va fi "o lebădă neagră", un eveniment sau criză la care nimeni nu s-ar gândi.
Iată şase lebede negre la care va trebui să fim atenţi:
1. O lovitură militară în Grecia…şi poate în
Portugalia.
Acestea sunt state aflate încă sub regim militar când The Beatles
au lansat "Let It Be". Preluarea puterii de către armată face parte
din trecutul foarte recent, iar armata s-a considerat adesea un
salvator în situaţii de criză. S-ar putea întâmpla din nou?
Cel mai bun mod în care Grecia ar putea reveni la drahmă ar fi ca
militarii să preia puterea, să anuleze datoriile, să controleze
capitalurile, să înceapă printarea de bani, şi să impună legea şi
ordinea pentru o perioadă - dură - de timp. Dar priveliştea
tancurilor pe străzile unui membru al Uniunii Europene va crea haos
pe pieţe financiare, ceea ce va duce la prăbuşirea euro şi
burselor.
2. Curtea constituţională germană declară ilegală
salvarea Greciei.
Există o serie de cazuri care vor fi audiate de instanţa supremă
din Germania. Atât salvarea Greciei, cât şi Fondul European de
Stabilitate Financiară, mecanism care are ca scop sprijinirea
ţărilor cu probleme din zona euro, ar putea fi considerate ilegale.
Un astfel de scenariu pare improbabil. Dar dacă se va
întâmpla?
Germania nu-şi poate ignora constituţia, aşa cum nici guvernul SUA
nu poate. Cea mai bună soluţie în aceste circumstanţe ar fi ca
Germania să găsească un mod în care să transfere bani temporar, iar
apoi să înceapă negocierile pentru propria ieşire din zona euro,
acompaniată de ajutoare masive pentru ţările periferice ale uniunii
monetare. Soluţia se va dovendi pozitivă pentru euro şi burse.
3. Liderul extremist Marine Le Pen câştigă alegerile
prezidenţiale din Franţa.
Zona euro nu a cunoscut încă o forţă politică majoră care să
promoveze renunţarea la euro. La Atena poate că protestatarii cer
asta, dar clasa politică refuză să ia în cosiderare ideea. Însă
liderul francez de extremă dreapta Marine Le Pen vrea să redea
Franţei francul. Dacă îl învinge anul viitor pe actualul
preşedinte, Nicolas Sarkozy - unele sondaje de opinie indică o
cursă strânsă - politicianul va încerca să-şi pună planul în
aplicare.
Alegătorii francezi, spre deosebire de liderii lor, au fost
întotdeauna sceptici în legătură cu euro şi ar putea alege un
preşedinte care nu priveşte cu ochi buni moneda unică. În acest
caz, pieţele se vor panica, obligaţiunile şi acţiunile franceze vor
pica, ceea ce va face ca retragerea Franţei din zona euro să fie şi
mai probabilă.
4. FMI pune capăt jocului de-a
salvarea.
FMI a angajat cea mai mare parte a resurselor financiare şi
energiei în salvarea zonei euro, chiar dacă toţi membrii uniunii
monetare sunt bogaţi în comparaţie cu state din alte regiuni.
Americanii, australienii, japonezii, coreenii şi alţii nu au însă
pe nimeni în această luptă. De ce ar plăti ei pentru a face ordine
în haosul creat de ceilalţi, care nici măcar nu dau semne de
îndreptare?
Mai devreme sau mai târziu vor insista ca FMI să-şi reducă
sprijinul. Chiar şi cu Christine Lagarde - din Franţa - la
conducere, instituţia va rezista cu greu, sau chiar deloc,
insistenţelor. Ce se va întâmpla în acest caz? Fără sprijinul FMI,
salvările statelor cu probleme nu mai pot continua. Toţi vor trebui
să negocieze un default organizat şi să iasă din zona euro. Euro se
va deprecia, dar acţiunile vor creşte.
5. China renunţă să mai finanţeze zona
euro.
China este unul dintre cei mai mari cumpărători de obligaţiuni
emise de statele din zona euro. Nimeni nu-şi poate da seama de ce
Beijingul nu lasă euro să se scufunde. Poate pentru a ţine în
viteză maşina de export - Europa este pentru China o piaţă la fel
de importantă ca şi SUA, sau poate vrea doar să-şi diversifice
investiţiile.
Zona euro a devenit periculos de dependentă de un partener de
neîncredere cu motivaţii misterioase. Dacă se retrag chinezii,
valoarea obligaţiunilor europene se va prăbuşi, dar şi a celor
americane, din cauza panicii investitorilor.
6. Sistemul bancar italian se
prăbuşeşte.
Până în prezent, Italia a fost câinele care nu a lătrat în această
criză. A navigat pe sub radar. Dar acest stat are datorii uriaşe şi
economie slabă. Săptămâna trecută a apărut un scurt moment de
panică când tranzacţionarea acţiunilor unora din bănci a fost
suspendată la Milano.
Tot ce trebuie este ca un tremurat al uneia dintre băncile italiene
să declanşeze o criză de amploare, mai întâi în Europa, apoi la
nivel mondial. Ar fi momentul Lehman Brothers de care toată lumea
s-a temut. În acest scenariu, ai vrea să eviţi orice instrument
financiar, dar ai vrea să păstrezi aur sau franci elveţieni.