Plasa de „agenţii şi agenţioare“ care sufocă administraţia: 1.500 de deconcentrate şi 100.000 de funcţionari
"O plasă de agenţii guvernamentale şi agenţioare sufocă administraţia locală" - acesta a fost verdictul preşedintelui Traian Băsescu pus luni în Parlament, când a evocat restructurarea masivă a instituţiilor deconcentrate ca răspuns la eşecul regionalizării. Ministrul dezvoltării Elena Udrea a fost ceva mai precisă, dar nu în totalitate limpede: instituţiile deconcentrate vor fi restructurate pe modelul celor opt regiuni de dezvoltare (adică acelea pe structura cărora urma să se facă regionalizarea). Nu este încă clar dacă aceste instituţii deconcentrate ar urma să funcţioneze doar la nivelul regiunilor sau doar dacă va exista o singură conducere la nivelul regiunilor, instituţiile propriu-zise continuând să existe la nivelul judeţelor. Cert este că în acest moment avem aproape 1.500 de aşa-numite instituţii deconcentrate la nivelul celor 41 de judeţe şi al Municipiului Bucureşti, toate cu directori, adjuncţi de directori, şoferi şi secretare, în care lucrează în jur de 100.000 de oameni. Nu este vorba aici doar de a-i plăti pe funcţionari, ci de a plăti şi întreţinerea clădirilor şi costul de funcţionare a instituţiilor.
În 2009 Guvernul a dispus reorganizarea agenţiilor guvernamentale, dar procesul a mers extrem de greu, fiind demarat propriu-zis abia un an mai târziu. Cele 226 de agenţii guvernamentale de la acel moment au fost fie desfiinţate, fie comasate, rămânând cam jumătate dintre ele. Însă aceste agenţii nu însemnau întreg păienjenişul birocratic pentru că lor li se adaugă aşa-numitele instituţii deconcentrate - servicii publice aflate în subordinea ministerelor sau ale altor organisme ale administraţiei publice centrale.
În total, la nivelul ţării aceste 41 de tipuri de instituţii înseamnă 1.451 de "unităţi prestatoare de servicii" la nivelul întregii ţări care funcţionează în afara puterii locale - primării, consilii judeţene, muncipale sau locale.
De ani de zile conducerea lor este decisă politic cum se întâmplă la toate instituţiile publice, fie că sunt agenţii guvernamentale, fie regii sau companii de stat. Sunt depozite de clienţi politici, cel puţin la nivel de conducere. Acesta este şi motivul pentru care e nevoie de o clară determinare politică pentru restructurarea lor.
Că în 2009, în plină criză, restructurarea a bătut pasul pe loc o arată chiar statisticile. Numărul funcţionarilor publici nu a scăzut masiv în 2009, ei fiind mai mulţi, ca medie, decât în 2008, deşi o reducere este vizibilă spre sfârşitul anului.
O restructurare mai accentuată s-a făcut în 2010, când
au dispărut peste 25.000 de funcţii publice din întreg sistemul
public, actualmente existând în jur de 200.000 de funcţionari
publici. Dar aceştia sunt doar cei care au statut de funcţionar
public, pentru că şoferii şi secretarele nu au acest statut, dar
sunt plătiţi, toţi, de stat.
În total, în aprilie curent statul plătea 1.246.000 de bugetari, cu 153.000 mai puţin decât în decembrie 2008, când asigura lefurile pentru aproape 1,4 milioane de bugetari. Acest lucru s-a văzut în cheltuielile de personal. Între ianuarie şi mai, salariile plătite din veniturile bugetului general consolidat au însemnat 16 mld. lei, cu 20% mai puţin decât se plătea în aceeaşi perioadă a anului trecut.
Cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut de la an la an. Dacă în 2006 ele reprezentau 6,3% din PIB, au crescut la 8,4% din PIB în 2008, la 9,2% din PIB în 2009 ca să scadă din nou la 8,4% din PIB anul trecut. În primele patru luni ale lui 2011 au însemnat cu 20% mai puţin decât în perioada similară a lui 2010.
Reducerea numărului bugetarilor şi, implicit, a efortului financiar al statului nu este suficientă au spus unii analişti care în momentul demarării restructurărilor au opinat că de la stat ar trebui să plece nu 150.000 de oameni, ci 300.000.
Dragoş Pâslaru, manager general al firmei de consultanţă GEA Strategy & Consulting, un bun cunoscător al administraţiei publice, spune că deşi multe măsuri luate până aum sunt heirupiste, este de acord cu observaţia că ponderea cheltuielilor cu administraţia în PIB este foarte mare - peste 25% din PIB, ceea ce plasează România în clubul "select" al Europei, alături de Grecia, Spania sau Portugalia.
"Aici nu ai opţiune, trebuie să reduci costurile ca pondere în PIB. Indicatorul nu este numărul de salariaţi, ci costurile, iar costurile în cazul nostru trebuie reduse", spune Pâslaru.
Soluţia este îmbrăţişată la nivel politic cel puţin declarativ. Dar "practica" înseamnă altceva.
"Hai să destrămăm plasa asta care apasă pe toate comunităţile şi care costă statul extraordinar de mult, atât direct, cât şi prin evenimente de corupţie", a susţinut preşedintele Băsescu în discursul de la Parlament.
Şeful statului constată ceea ce este evident în toate statisticile. Dar în afară de un discurs, niciun politician, chiar în frunte cu Băsescu, nu trece mai de parte la practică, doar atrage atenţia.
Fiecare judet are acum câte 40-45 de agenţii care sufocă administraţia locală, o încorsetează, iar primarii şi comunităţile nu pot reacţiona şi nu se pot pune în valoare: "Dacă în 1989 nu erau nici jumătate din aceste instituţii deconcentrate, noi despre ce modernizare şi descentralizare discutăm din moment ce în 20 de ani am înfiinţat continuu agenţii?".
Ce propune preşedintele? De pildă o reorganizare astfel încât să nu mai avem într-o regiune opt inspectorate de poliţie, cât numărul judeţelor, ci unul singur.
"De exemplu, cei de la Vrancea nu vor mai avea Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Vor avea poliţia municipală. Şi acelaşi lucru se va întâmpla cu inspectoratele de învăţământ, cu direcţiile sanitare."
Ce crede ministrul administraţiei şi internelor?
Traian Igaş spune că a luat în calcul comasarea inspectoratelor judeţene de poliţie, dar nu a luat încă o decizie în acest sens: "Am luat în calcul şi această variantă, nu este o decizie în acest sens, dar am eficientiza şi mai mult activitatea Poliţiei, pentru că toţi aceşti ofiţeri şi subofiţeri pe care astăzi îi găsim în diverse birouri, prin desfiinţarea unor birouri îi vom găsi în stradă şi în munca operativă".
Elena Udrea marşează şi ea spre o asemenea soluţie.
S-ar face, spune Elena Udrea, economii importante, de zeci de milioane de euro.
"Înţeleg că la un prim calcul sunt aproximativ zeci de milioane de euro numai din cheltuielile salariale, din cheltuielile cu funcţionarea diverselor instituţii la nivelul judeţelor, dar cu siguranţă că economiile sunt mult mai mari".
Potrivit Elenei Udrea, la ministerul pe care îl conduce s-a făcut deja o analiză a reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcţii, unde va rămâne un inspectorat la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, la nivelul judeţelor urmând să existre doar inspectori. Ministrul are şi un calcul asupra reducerii de personal care va fi făcută în urma acestui demers.
Astfel, din 865 de angajaţi cât are Inspectoratul de Stat în
Construcţii vor rămâne 740 - ceea ce înseamnă o reducere de
personal de 18% şi economii de 15%.
Ce se va reduce? "Cele mai multe posturi care se reduc sunt de soferi, secretare şi şefi", spune ministrul. Dacă toate cele 41 de tipuri de instituţii deconcentrate din judeţe şi Municipiul Bucureşti, în total 1.451 de astfel de oficii, secţii, inspectorate, ar exista doar la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare, acest lucru ar însemna că în toată ţara numărul lor nu ar depăşi 328, adică o reducere de 77%.
O reorganizare a deconcentratelor a fost încercată şi anul trecut, dar nu peste tot.
La Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (în subordinea Ministerului Agriculturii) au fost păstraţi 300 de angajaţi din 850, s-a făcut adică o reducere de 65% a personalului. Dacă într-o astfel de instituţie se poate funcţiona cu doar 35% din oamenii care existau anul trecut, nu se poate şi la celelalte?
Liviu Voinea de la Grupul pentru Eco-nomie Aplicată spune că lucrurile nu trebuie analizate exclusiv prin prisma reducerii cheltuielilor prin tăieri de posturi.
"În administraţia publică există în unele zone prea mulţi oameni, iar în altele prea puţini. Trebuie să vorbim atunci de calitatea angajării. Nu spun că în unele locuri nu sunt excese. Dar în sănătate sau învăţământ şi chiar în poliţie cred că sunt prea puţini oameni. Dacă tăierile de până acum s-au făcut din aceste zone, e rău. Dacă s-au făcut din deconcentrate, poate e bine. Ieşirea din criză prin reducerile de personal practicate până acum în sectorul privat şi de stat este contraproductivă pentru că vor fi din ce în ce mai puţini angajaţi la o datorie publică din ce în ce mai mare, ceea ce înseamnă taxe mai mari pentru din ce în ce mai puţini. Pentru că noi avem oricum prea puţini angajaţi în economia formală, iar la stat nu se lucrează la negru. Accentul trebuie pus pe calitatea anga-jării la stat pentru că eficienţa nu se obţine doar prin reduceri de personal", spune Voinea.
Dragoş Pâslaru observă o altă problemă a administraţiei - cea a descentralizării fiscale. Pentru că, spune el, descentralizarea pe hârtie s-a făcut, dar concentrarea resursei financiare este încă la stat, iar bani se dau chiar mai puţini decât înainte de descentralizare: "În judeţe 60% din proiecte nu depind de judeţe, ci de bani de la UE sau din cota defalcată. Dincolo de problema de personal cred că aceasta este principala provocare a administraţiei".