Un mare pictor la Cetatea de Scaun

Autor: Ziarul de Duminica 01.07.2011
Între 26 mai şi 26 iulie, pe simezele Complexului Naţional Muzeal "Curtea Domnească" din Târgovişte se află o remarcabilă retrospectivă (pictură-desen) Constantin Blendea. Născut la 2 martie 1929 în satul Gureni, judeţul Gorj, viitorul pictor este adoptat în 1938 de fratele tatălui său, sculptorul Vasile Blendea, şi se mută în oraşul Târgovişte, unde îşi va trăi a doua copilărie şi unde îşi va săvârşi studiile liceale.


În 1956 absolvă Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din Bucureşti, secţia pictură monumentală. Începând cu 1956, desfăşoară o prodigioasă activitate, concretizată prin zeci de expoziţii de grup şi personale. Are lucrări în numeroase muzee şi colecţii particulare din Grecia, Franţa, Italia, Suedia, Olanda, Germania, SUA, Canada, Anglia, Coreea, Belgia, China, Ungaria.

Prezenta retrospectivă a fost însoţită de un amplu catalog, care se deschide cu un studiu ("Limpezimi") al lui Dan Hăulică. Din rândul celorlalţi comentatori, vom reproduce în cele ce urmează câteva consideraţii pe care le socotim elocvente în raport de universul atât de particular al marelui pictor.

"Plutitor-fulgurant, ager-suav, auster-parietal reprezintă calitatea spaţiului pictural la Blendea. E o planeitate subtil dejucată, o fâşie iradiantă de ţărm spre vibraţie optică. Cromatic, opera lui Blendea are egale polarităţi solare şi nocturne, candori luminoase şi linişti tonice. Compune riguros pe delicate oblice şi struneşte exuberanţa curbelor cu secţionări eliptice. Petalele-aripi, solzii-lespezi cu care ritmează zboruri ascensionale sau traversări ale orizontului conferă o schemă de mare flexibilitate teritoriului formal, devenit marcă stilistică." (Aurelia Mocanu, "Cuminţenia aerului")

"Am simţit în compoziţii ca Arcaşii, Vecinele, sau în Jocul păsărilor atât suflul stilizării din arta populară şi din cea medievală, cât şi lirica paletă a şcolii moderne româneşti, dusă la noi rafinamente. Blendea a ajuns la o mare fineţe coloristică, la o gingăşie de nuanţe, la ştiinţa de a folosi tonalităţi predominante, cu variaţiunile adiacente." (Petru Comarnescu, "Diversitate şi evoluţie")

"Reamintind că, prin formaţia sa de bază, Constantin Blendea este un monumentalist, nu va surprinde să se constate că, în tot ce face, se implică un sens al ordinii, al respectului pentru claritatea expresiei, claritate care se referă, simultan, la componentele unei lucrări şi la compoziţia de ansmablu a acesteia. Fie că este vorba despre oameni sau despre case, despre arbori sau despre păsări, despre oale sau despre dealuri, reducerea la esenţial se face cu neîncetata preocupare pentru păstrarea identităţii formale a expresiei, a caracterului cu valoare de unicat." (Vasile Drăguţ, "Monografia Constantin Blendea").