Din istoria universală a spionajului (XI). Al doilea război mondial/ de Dr. Alexandru Popescu

De la "Cicero" la "Operaţiunea Autonomus"

De la "Cicero" la "Operaţiunea Autonomus"

Puterile Axei

Germania

Dispunând de un complex de servicii de informaţii, dintre care, cel al armatei, Abwehr, s-a distins în ceea ce priveşte spionajul, iar Gestapoul şi alte structuri poliţieneşti, în cel al contrainformaţiilor, Germania a avut, ca şi în prima parte a războiului, iniţiativa pe "frontul secret", dar treptat a fost depăşită de serviciile Aliaţilor, mai ales atunci când acestea ţi-au conjugat acţiunile.

Spioni străini pentru Germania

Unii din cei mai importanţi agenţi ai Germaniei aparţineau altor naţionalităţi, fiind recrutaţi sau oferindu-şi serviciile din considerente pecuniare.

Este, spre exemplu, cazul turcului Elyesa Bazna (1904-1970) care, ca valet al ambasadorului Marii Britanii la Ankara, din octombrie 1943, a fotografiat documente secrete din cadrul misiunii, transmise în schimbul unor mari sume de bani ( a fost cel mai bine plătit spion din istorie până în acel moment) unui ataşat al Ambasadei Germaniei, Ludwig Moyzisch care i-a dat numele de cod de "Cicero", datorită "elocvenţei" informaţiilor furnizate. Nu mică a fost surpriza lui Bazna atunci când a constatat, după război, că bancnotele cu care fusese plătit erau false, ele fiind "produse" în cadrul "Operaţiunii Bernhardt", care avea drept scop destabilizarea economiei engleze prin punerea în circulaţie a unor bani falsificaţi.

Deşi de origine evreiască, prinţesa Stephanie Hohenlohe (1891-1972) a spionat pentru Germania în Statele Unite, însuşi preşedintele Franklin D. Roosevelt considerând-o o agentă "mai periculoasă decât o mie de bărbaţi.

De origine rusă, balerina Malvina Lee a furat planurile de atac din cartierul general al forţei Aliate însărcinate cu eliberarea Norvegiei, invadată de armata germană, la 9 aprilie 1940, şi le-a transmis apoi Germaniei.

Agenţi din convingere

Spre deosebire de cei de mai sus, persoanele care au spionat pentru Aliaţi în Germania au făcut-o din convingeri antifasciste, umanitare.

Documente desecretizate în ultima vreme au dovedit că diplomatul Fritz Kolbe (1903 - 1971) a fost "cel mai important spion al celui de al Doilea Război Mondial", cel puţin pentru Aliaţi, datorită ariei de cuprindere şi importanţei documentelor (peste 1.600), pe care, din proprie iniţiativă le-a transmis rezidentului serviciului de informaţii american în Elveţia (OSS), Allan Dulles, privitoare, între altele, la rachetele V1, V2 şi alte arme, lista agenţilor germani din diferite ţări, planurile Japoniei în Asia de sud-est. În ciuda acestor servicii aduse cauzei democraţiei ("Am fost un spion cu faţă umană", a declarat el), după război, Kolbe nu a fost reintegrat în Ministerul de Externe german, recunoaşterea meritelor sale survenind abia în 2004...

Tot din considerente de autentic patriotism, au acţionat pentru Aliaţi actriţa Marlene Dietrich, ca agentă de influenţare, precum şi diplomaţii Rudolf von Schlieha (1897-1942) şi ofiţerul Hans-Thilo Schmidt (1888-1943), care a transmis informaţii importante privind sistemul criptografic german, ceea ce va oferi posibilitatea "spargerii" maşinii de cifrat "Enigma", plătind cu viaţa aceste acţiuni.

Japonia

Încă înainte de declanşarea conflictului cu Statele Unite, Japonia şi-a intensificat activităţile de spionaj împotriva acestei ţări, dar şi a altor state.

"Reţeaua TO"

...era formată de diplomaţi japonezi acreditaţi în diferite ţări neutre, dar şi în SUA, care au transmis informaţii de mare importantă strategică, acţionând, de asemenea, ca o "coloană V" în acestea. Premergând încheierea alianţei cu Germania, informaţiile obţinute de aceşti "spioni sub acoperire diplomatică" au fost transmise şi Reich-ului.

Unul din cei mai activi agenţi japonezi a fost diplomatul Hiroshi Osima, care, fără să ştie că codul diplomatic japonez fusese "spart" de americani, a transmis informaţii pentru Germania, astfel încât el a devenit, involuntar, cum arăta generalul american George Marshall, "principala sursă a noastră de informaţii despre intenţiile lui Hitler în Europa"

România

Atenţia pe care spionajul britanic (SOE) şi cel american (OSS) l-au acordat României s-a datorat poziţiei sale geo-strategice, resurselor sale, ca şi perspectivei ieşirii României din alianţa cu Germania.

"Operaţiunea Autonomus"

Tocmai în vederea acestui din urmă scop, în decembrie 1943, este declanşată în România de către SOE "operaţiunea Autonomus" prin paraşutarea lui John Gardyne de Chastelain, fost rezident în România al serviciului de informaţii englez, Ivor Porter, lector la Universitatea din Bucureşti, şi ofiţerului George Silviu Meşianu. "Operaţiunea" avea drept scop stabi­lirea de contacte cu opoziţia politică pentru pregătirea ieşirii României din Axă: stabilirea de legături cu grupul lui Iuliu Maniu şi mijlocirea tratativelor pe care urma să le poarte mareşalul Ion Antonescu în acelaşi scop. De asemenea, "Operaţiunea Autonomus" a avut drept scop intoxicarea Berlinului în legătură cu "Operaţiunea Bodyguard" consacrată inducerii în eroare a germanilor în legătură cu locul debarcării Aliaţilor pe continent. După paraşutare, grupul participant la această operaţiune este capturat de jandarmerie. În ciuda insistenţelor germanilor de a li se preda membrii grupului, ei sunt ţinuţi în custodia românească până la 23 august 1944, când sunt eliberaţi.

OSS în România

Spre sfârşitul războiului, agenţia americană OSS şi-a continuat operaţiunile în România, mai ales în ceea ce priveşte contracararea pericolului comunizării ţării.

Charles Hostler a fost trimis în România, ca şef al misiunii OSS, în iulie 1945. Coordonează acţiunile de salvare a unor persoane care se opuneau comunismului, refugiate în clădirea Ambasadei SUA din România, care au fost transportate la Viena.

Frank Gardiner Wisner (1909-1965) se află în România, în calitate de şef al operaţiilor OSS în Europa de Sud-Est. Prin­cipala sa sarcină a fost coordonarea acţiunilor de spionaj împotriva trupelor sovietice din România, penetrarea Partidului comunist. Avertizează asupra pericolului ca Uniunea Sovietică să preia controlul asupra Europei de Est. Îl sfătuieşte pe regele Mihai I să plece în exil. După ce părăseşte România, Wisner este încadrat în CIA şi participă la iniţierea unor acţiuni cum ar fi planul de realizare a unui tunel la Berlin pentru spionarea autorităţilor sovietice şi obţinerea textului raportului secret prezentat de N.S. Hruşciov la congresul XX al PCUS (1956).

Românii pe "frontul secret"

Din considerente patriotice, o serie de persoane, unii dintre ei cu o poziţie proeminentă în viaţa politică şi culturală a ţării, acceptă să colaboreze de OSS şi SOE, încă dinainte de intrarea României în război. Printre colaboratorii profesorului Alexander Eck trimis de "Intelligence Service" britanic, sub acoperirea de ziarist, în vederea organizării de acţiuni informative şi de influenţare în ţara noastră (este arestat în 1944), s-au aflat fraţii Mihai şi Gheorghe Tomaziu, pictor, artista Ella Cancicov, scriitorul Mihnea Gheorghiu.

Principalul agent SOE în România a fost Gogu Constantinescu, contribuind la pregătirea sabotajelor la sondele petrolifere din Valea Prahovei. A avut numeroşi colaboratori printre români, ale căror identităţi au rămas secrete.

Inginerul Valeriu ("Rică") Georgescu a fost contactat, în 1941, de către de Chastelain, rezident al Intelligence Service-ului pentru România. Organizează o reţea de 15 membri care urma să culeagă informaţii militare, economice şi strategice şi să le transmită, prin radio şi curieri, la Istanbul. De asemenea, el a constituit unul dintre canalele prin care s-a realizat legătura cu Aliaţii. După arestare, Eugen Cristescu, şeful SSI, s-a opus predării membrilor grupului către Misiunea Militară Germană, asigurându-le un regim preferenţial.

Teodor Manicatide dincorpul de informaţii al Armatei române este recrutat de către agenţii OSS din România. A mijlocit întâlnirea cu liderii Partidului Naţional Ţărănesc, cărora li s-a oferit sprijin (arme, bani, informaţii). Serviciul de informaţii sovietic a descoperit reţeaua organizată de OSS, astfel încât agenţii americani au trebuit să părăsească România, iar Manicatide a fost salvat, fiind introdus sedat într-un sac de poştă transportat la Viena. Ulterior, Manicatide şi agenţii OSS au fost judecaţi în absenţă în România.

…şi agente

Asemenea altor artiste şi Maria Tănase, "privighetoarea cântecului popular românesc", s-a implicat în acţiuni informative. Sunt documentate relaţiile dintre ea şi Eugen Cristescu, şeful Serviciului Secret de Informaţii, căruia cântăreaţa i-a facilitat schimbul de informaţii cu o serie de diplomaţi americani. La un moment dat, Maria Tănase a fost arestată pentru spionaj în favoarea britanicilor, fiind acuzată că ar fi conlucrat cu reţeaua condusă de "Rică" Georgescu, dar probele împotriva ei sunt considerate inconsistente. Mai sunt menţionate şi relaţiile pe care Maria Tănasele-ar fi avut cu un ofiţer german, un maior din Abwehr, care încercase, fără succes, să o recruteze. Urmărirea artistei a continuat şi după 23 august 1944, stabilindu-se că ea făcea parte din anturajul generalului E.R. Greer de la Misiunea Militară britanică din România, căruia îi comunica informaţii.

Prinţesa Catherine Olympia Caradja (1893-1993) acţionează în secret pentru salvarea paraşutiştilor americani lansaţi în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ("Operaţiunea Tidal Wave"), ascunzându-i la proprietatea sa şi în spitale, motiv pentru care a fost numită "îngerul din Ploieşti". Colaborează cu agentul OSS Frank Wisner, dar directorul FBI, J. Edgar Hoover, crede că ea şi ar fi fost spioană sovietică.

Spioni germani

Acţiunile informative desfăşurate de Germania în România s-au desfăşurat mai ales de către diplomaţi ai misiunii acestei ţări în România, dat fiind că nu s-a reuşit racolarea unor agenţi români. Printre aceştia sunt de menţionat Karl Freiherr von Gregory, consul al Legaţiei Germaniei în România, Lörner,consul, agent de informaţii. Contraspionajul românesc, Siguranţa urmărea cu atenţie activităţile informative ale Legaţiei Germaniei, reuşindu-se chiar să se strecoare un agent în interiorul Legaţiei Germaniei, al cărui nume de cod era "Karr".

O figură aparte a spionajului german din România a fost Artur Tester (1895-1944), actor şi autor. Recrutat de serviciile de informaţii germane,se stabileşte în Marea Britanie, unde desfăşoară o intensă activitate pronazistă. În iunie 1940, vine la Bucureşti şi îşi continuă propaganda antibritanică. Primeşte de la Legaţia germană sarcina de a organiza serviciul de informaţii al Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German al Grupului etnic german din România, dar, de la un moment dat, Testereste pus sub observaţie de serviciul de informaţii german, fiind suspectat de relaţii cu serviciile engleze şi americane. A fost implicat în racolarea agentului "dr. Ecko" (Constantin Bursan) şi stabilirea legăturilor acestuia cu rezidenţa engleză de spionaj pentru România. După 23 august 1944, încercând să se refugieze din România, Tester este împuşcat mortal. În opinia unor autori (Jacques de Launay), Tester ar fi fost "unul dintre marii spioni ai secolului nostru".

În ultima vreme, s-a făcut supoziţia că soţia scriitorului Octavian Goga, Veturia, ar fi spionat pentru germani. S-a spus chiar că poate fi considerată "privighetoarea lui Hitler", dar sursele documentare pentru această ipoteză nu au fost indicate.

Dr. ALEXANDRU POPESCU, istoric, etnograf şi diplomat, a studiat la Universitatea din Bucureşti şi, ca bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt, la cea din Bonn, unde a obţinut titlul de doctor. În perioada 1966-1990, a activat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Române. Din 1990, a făcut parte din corpul diplomatic, îndeplinind funcţia de ataşat cultural al Ambasadelor României în Germania, Austria şi Finlanda, precum şi pe aceea de director adjunct al Direcţiei Culturale din M.A.E. Este autorul a 24 de volume apărute în ţară şi peste hotare, a 35 de studii ştiinţifice şi a sute de articole. A susţinut cursuri şi conferinţe la universităţi din România, Germania, Austria.