Capitolul XII/ de Vintilă Ivănceanu

Apa fierbe apa fierbe apa fierbe,

Elefanţii trec urlînd prin verbe,

Popotamii calcă predicate.

Şi pestilenţial, pestilenţial

Ni-ni-ni-ni-ni-ni-ninge,

Zboar-un vultur imperial

Din meninge în meninge.

În armură de Toledo

Ard copii în balansoare.

Sînt decapitaţi eredo-

Sifilitici. Servitoare

Intră-n camere umplute

Cu lacrimogene gaze.

Naţii vechi şi dispărute

Dau edicte, dau ucaze.

Şi din lună blînd, apare

O meduză cafenie.

Patru sîni avînd la subsoare

Şi de-un sîn o colivie

Legănată ca o luntre,

Strălucind precum un astru,

Iar în colivie între

Doi jandarmi, un sex albastru.

Iar din colivie pleacă

Trei picioare de gazelă

Şi din tălpile lor pleacă

Trandafiri într-o nacelă.

Doamne! Ce minune-i asta

Ce îmi flagelă retina?

Nu cumva este prea casta

Domnişoară Crimpolina?

Nu. Crimpolinuţa-i moartă

De un pumn dat cu alonjă.

Cetăţeni, închideţi ochii:

E superba Beleponjă.

Din volumul "Vulcaloborgul şi frumoasa Beleponjă", Editura Cartea românească, 1971