(P) Incursiune in istoria mingii de tenis
Evolutia jocului de tenis este strans legata de cea a rachetelor si implicit a mingilor utilizate in teren. Eforturile cercetatorilor in domeniu si al producatorilor s-au concentrat de-a lungul timpului pe gasirea celor mai eficiente solutii atat in ceea ce priveste design-ul cat si greutatea mingilor de tenis, pentru imbunatatirea performantei jucatorilor: materiale mai usoare, greutate mai mica sau culori adaptate pentru o mai buna vizibilitate.
In perioada in care tainele tenisului erau de abia descifrate, mingile erau confectionate de artizani din piele de oaie sau de capra, iar interiorul lor era umplut cu lana, ceea ce ingreuna mult desfasurarea jocului. Pana la coaserea ivelisului mingilor, acestea erau prevazute cu o sfoara groasa care le mentinea forma si integritatea.
Odata ce suprafetele de joc se diversifica iar cauciucul devine o materie prima din ce in ce mai importanta, in mod firesc tehnologia de fabricatie a mingilor capata o cu totul alta amploare. Primele mingi de tenis din cauciuc au fost fabricate in 1850, iar competitia dintre producatori s-a desfasurat o perioada indelungata intre Europa si Statele Unite ale Americii. La ora actuala insa, tarile asiatice (Thailanda, China, Filipine) detin suprematia, 9 din 10 mingi de tenis fiind produse in zona, data fiind prezenta din abundenta a cauciului si mana de lucru ieftina.
Treptat, mingile de tenis incep sa fie presurizate (unii jucatori prefera insa mingile nepresurizate care devin mai usoare pe masura ce sunt utilizate), iar invelisul acestora adaptat in functie de suprafata de joc: zgura, iarba, sintetic sau ciment. Mai mult decat atat, standardizarea mingilor se impune ca un element necesar in trasarea coordonatelor jocului modern pentru a spori precizia si a evita confuziile.
Federatia Internationala de Tenis a introdus in anul 2002, clasificarea mingilor de tenis in 3 tipuri: tipul 1 de mingi sunt utilizate pentru suprafetele lente de joc (zgura), tipul 2 corespund suprafetelor mai dure si celor sintetice, iar tipul 3 se folosesc pe suprafetele foarte rapide.
De asemenea, galbenul optic nu a fost stabilit de la bun inceput drept culoarea ideala pentru mingile de tenis. In functie de suprafata de joc, mingile inainte de anii '70 aveau culoarea alba sau neagra, introducerea nuantei de galben-verzui datand din 1972 (motivatia tine mai ales de vizibilitatea mingii in momentul urmaririi partidelor de tenis la televizor).
Procesul de standardizare se refera nu doar la adaptarea mingilor suprafetelor de joc, ci si la dimensiuni sau greutate. Conform specificatiilor Federatiei Internationale de Tenis, fiecare minge trebuie sa aiba o greutate intre 56.7 grame -58.7grame si un diametru care poate varia intre 63.5mm si maxim 66.7mm.
Calitatea mingilor de tenis difera si in functie de materialul in care sunt invelite (de obicei pasla). In prezent, exista doua tipuri de material utilizat in acest scop: invelis Melton cu un continut ridicat de lana si invelis Needle, mai ieftin de produs si cu un procent de fibre sintetice ridicat. Peste 200 de marci producatoare de mingi de tenis beneficiaza de certificarea calitatii din partea Federatiei Internationale de Tenis, printre cele mai populare numarandu-se Dunlop, Head, Wilson, Slazenger, Artengo, Penn sau Babolat.
Informatii despre achizitionarea biletelor pe: www.bcropen.ro/ro/ghid/bilete