Un jurnal consemnând viitorul/ de Elisabeta Lăsconi

Cum ar fi să găseşti un jurnal în care să descoperi notate întâmplările zilei următoare şi să aştepţi terorizată să vezi ce se întâmplă? Cum ai putea trăi, împărţită între două tendinţe contradictorii: să contrazici ori să schimbi viitorul imediat sau să-l înfrunţi ca parte dintr-un flux continuu al vieţii? Cum faci faţă unor evenimente ce tot răstoarnă ordinea ştiută a lucrurilo

Năpasta jurnalului i se întâmplă unei adolescente de 16 ani, trecută într-un timp scurt prin foarte multe păţanii, eroina unui roman intitulat "Cartea viitorului" de Cecelia Ahern, bine cunoscută publicului nostru, datorită mai multor romane traduse în ultimii ani, ce alcătuiesc o serie de autor la Editura All (Cadoul, P. S. Te iubesc, Dispăruţi fără urmă, Suflete pereche, Mulţumesc pentru amintiri, Prietenul nevăzut).

Tamara Goodwin a crescut într-o familie bogată, a trăit într-o vilă luxoasă, înconjurată de obiecte ce întăreau privilegiul averii: de la plaja privată la patul cu baldachin şi dressing cu haine de firmă. Totul se răstoarnă odată cu moartea tatălui: datoriile adunate le silesc pe mamă şi fiică să părăsească vila scoasă la vânzare şi să se mute la rudele apropiate ce locuiesc la ţară, lângă castelul Kilsaney.

Aici începe procesul dureros de transformare a fetei răsfăţate într-una conştientă de lumea în care trăieşte, obligată să observe şi să judece atent cu propria minte. Constată mai întâi cât de superficiale sunt prietenele ei, cât de profundă este prin comparaţie tocilara clasei. Îşi cercetează atent unchiul şi mătuşa în casa cărora şi-au găsit refugiu şi le înregistrează ciudăţeniile şi comportamentul uşor bizar.

Tamara se confruntă prima oară cu singurătatea, cu sine însăşi: mama a căzut pradă unei profunde şi lungi depresii, ruptă parcă de realitate, se plictiseşte cumplit şi nu are unde şi cum evada, rememorează conflictele cu tatăl, episoadele de revoltă şi mai ales momentul teribil când l-a găsit mort, capătă conştiinţa lucrurilor pe care ar fi putut să le facă, a vorbelor ce odată spuse poate ar fi dus viaţa familiei în altă direcţie.

Dar, mai ales, cunoaşte oameni diferiţi: o călugăriţă care trăieşte aproape de castel, pasionată de albinărit, la curent cu foarte multe secrete legate de familia ei, un tânăr care ajunge la castel cu o bibliotecă ambulantă, între volumele căreia descoperă o carte legată în piele, cu lacăt şi încuietoare aurite ce se dovedeşte un jurnal cu file albe, dar în care citeşte întâmplările zilei următoare, grupul de adolescenţi care bântuie noapte prin ruine.

Treptat, Tamara înţelege că trebuie să-şi salveze mama, să-şi supravegheze şi suspecteze mătuşa, să investigheze secretele trecutului, pornind de la un album de fotografii. Toate pistele care ar duce-o spre adevăr se împotmolesc, adevărurile sunt eludate cu grijă de cei din jur, inclusiv anul naşterii ei, ca şi poveştile de iubire ale părinţilor.

Cecelia Ahern a combinat mai multe reţete de succes, care să facă din roman un bestseller şi să prindă categorii foarte diferite de cititoare, pentru că în general mizează pe un public feminin. Prima reţetă este cea a romanului cu adolescenţi rebeli, din familii bogate, cărora li se pare firesc să primească tot şi să nu li se ceară nimic. De aici vine ambiţia de a relata procesul prin care "sărmana fată bogată" se converteşte într-o tânără normală.

A doua reţetă, cu priză la un public larg, bântuie intens proza engleză de astăzi, şi este bazată pe revizitarea surorilor Bronte şi a romanului gotic: un castel transformat de un incendiu în ruine, o familie de aristocraţi în declin, copilării pline de mister, felurite poveşti de iubire (devotamentul fraţilor, pasiuni şi sacrificiul), personajul-cheie al servitoarei. Iar a treia reţetă pendulează între fantasy şi thriller, prin jurnal. Suficiente ca să facă din "Cartea viitorului" o lectură de vacanţă plăcută pentru toate vârstele şi toate gusturile.

Cecelia Ahern, Cartea viitorului, traducere din limba engleză de Marilena Iovu, Editura Allfa, 2010, 318 pag.