(P) Wimbledon, fascinaţia tenisului pur

Turneul de la Wimbledon a depăşit demult graniţele unei competiţii obişnuite. Grandoarea, emoţiile şi spectactolul generat nu doar pe teren, ci şi în afara lui îi poate conferi în orice moment, să spunem, un titlu de Oscar. Concurenţă pe măsură i-ar face o finală de Campionat Mondial la fotbal sau cursa atletică pe o sută de metri a băieţilor la Jocurile Olimpice. Jucătoare cu trăsături fără cusur, priviri inocente şi zâmbete ce pot lumina o întreagă arenă perpelesc suflete anonime din tribune. Băieţi cu alură decupată din manualele de anatomie şi lovituri împrumutate din cărţile de tenis provoacă o adevărată isterie printre admiratoarele sosite din toate colţurile lumii. Dar splendoarea din iarbă a fost câştigată prin istoria greoaie pe care turneul o poartă în spate, 125 de ani de la înfiinţare, prin tradiţiile care au devenit literă de lege, toţi jucătorii fiind obligaţi să se îmbrace în echipament alb, prin meciurile care au ajuns să fie interminabile, transformate uneori în adevărate coride şi acompaniate de atmosfera specifică stadioanelor din Albion.

Spectatorii, parte importantă a spectacolului de pe mocheta verde nu fac nici ei abatere de la codul de legi nescrise ale singurului turneu de Mare Şlem care s-a născut, a prins formă şi creşte, tot pe iarbă. În România!? Terenuri de iarbă nici nu există, în contextul în care zgura şi bitumul reprezintă suprafeţele de bază. Şi ne mai mirăm că jucătorii noştri spun adio regalului londonez din prin faze inaugurale!?

Dar revenim în Londra, unde "Căpşuni cu frişcă" reprezintă combinaţia perfectă cu care fiecare spectator îşi consumă clipele de răsfăţ, "furaţi" de un schimb spectaculos de mingi. Pop-cornul, chipsurile şi hamburgerii? Doar mit în cocheta arenă! O construcţie care a reuşit să se scuture un pic din conservatorismul britanic şi să îşi adauge un artificiu major, în urmă cu doi ani, când a fost inaugurat acoperişul retractabil de pe Terenul Central. Într-o lume nebună care aleargă după publicitate, bani şi sponsori, Wimbledon-ul este ultimul obiectiv ce şi-a păstrat politica aparte în ce priveşte comercialul. Politica publicitară a competiţiei nu permite afişajul reclamelor în jurul arenelor fapt ce nu îi deranjează absolut deloc pe principalii sponsori, unii dintre aceştia fiind partenerii turneului de peste 100 de ani.

Şi unde credeţi ca se putea juca cel mai lung meci din istorie? Tot printre picăturile agasante de ploaie de la Wimbledon. Retina iubitorilor de sport nu are cum să uite legendara confruntare dintre John Isner şi Nicolas Mahut, disputat în 2010, pe durata a trei zile şi care a însumat peste 11 ore de joc efectiv. S-au bătut atunci toate recordurile din tenis, dar mai presus de acestea o lume întreagă a rămas uimită. Două fenomene care au întruchipat vigoare, ambiţie, curaj, trudă şi nebunie au prins firul ghemului şi l-au desfăşurat într-un spectacol pe mai multe acte în care s-au agăţat de fiecare punct! Au îngropat scurte imprevizibile în terenul advers, au oferit servicii teleghidate, acoperind în acelaşi timp fundul terenului cu o graţie uluitoare!

Şi nu în ultimul rând, Wimbledon-ul este turneul cu cea mai mare densitate de sânge albastru în tribune, omul simplu putând fi martor al istoriei sportive, scrise cu racheta pe teren alături de cei care au scrijelit istoria clasică în manualele şcolare: Regina Elisabeta, Prinţul Edward al Angliei şi mai recent Prinţul William şi soţia sa, Kate. Şi prin ce mai impresionează al treilea turneu de Grand Slam al anului? Ei bine, surprizele n-au lipsit niciodată la All England Club, locaţia care a generat de-a lungul timpului eroi şi a creat modele pentru mogâldeţele care bat si izbesc mingea de zidul indiferent al meridianelor lumii. Eroi? Ultimul exemplu, sârbul Djokovic, care printr-un titlu la Londra a creat isterie la Belgrad, scoţând în stradă peste 100.000 de oameni. Cel mai bun fotbalist din ţara sa a declarat că Nole e cel mai bun sportiv all time al patriei, iar preşedintele Boris Tadic a surprins mărturisind că oricând i-ar lăsa locul starului din circuitul ATP. Mai în glumă, mai în serios... turneul de la Wimbledon reprezintă un vis, pentru cei care ajung să-l joace, o împlinire pentru cei care-l urmăresc din tribune, o revelaţie, iar pentru noi, cei din faţa televizorului sau calculatoarelor, o încântare.

Informatii despre achizitionarea biletelor pe: www.bcropen.ro/ro/ghid/bilete