(P) Roland Garros, mon amour

Zeci de străduţe înguste garnisite cu terase micuţe şi cafenele. Mii de trecători, unii grăbiţi, alţii savurându-şi tacticoşi croissantul proaspăt în acordurile unor trupe ambulante pe care le întâlneşti aproape la fiecare colţ de stradă. Muzicalitatea cuvintelor, atmosfera mereu boemă, o relaxare aparte, clădirile care te privesc "de sus" după secole de istorie, forfotă continuă. Timp de două săptămâni, în fiecare an, totul curge însă într-o singură direcţie: Parcul Porte d'Auteuil. Devenit deja parte din istoria Parisului, Roland Garros reflectă perfecta strălucire a metropolei în care vieţuieşte. Este singurul turneu pe zgură din cele patru de Mare Şlem. Este locul din care eroii ies purtând pe veşminte urmele cărămizii ale luptei cu mingile trimise scurt peste fileu şi îngropate în particulele roşiatice. Este locul unde tie-breakul nu face legea în setul decisiv, iar lentoarea jocului pe zgură conferă turneului un statut aparte, de cel mai solicitant Mare Şlem din cele patru. Purtând numele celebrului aviator francez Roland Garros, turneul a păşit în calendarul internaţional în urmă cu 120 de ani. O istorie care începe pe nisip şi se contiuă pe iarbă adunând sub numele de "Campionatul Franţei" numai jucători membrii ai cluburilor franceze de tenis. O regulă restrictivă care a picat în 1925, deschizând porţile jucătorilor amatori de peste tot, ca din 1968 să devină primul turneu de Mare Şlem care să îi reunească la start, atât pe amatori cât şi pe profesionişti. O trecere făcută pe fondul zgurii (din 1928), devenită brand-ul competiţiei pariziene.

Se mută aproape de Versailles!?

Un turneu de tradiţie care nu a fos lipsit de cutremure, cel mai recent fiind posibila sa mutare începând din 2016, una dintre locaţiile vehiculate fiind în apropierea castelului Versailles. Doar o furtună într-un pahar, după ce la începutul acestui an, organizatorii turneului au anunţat că Roland Garros-ul va rămâne pe locaţia curentă. Însă cu o altă faţă: terenul 1 va fi demolat, vor apărea alte două terenuri, un acoperiş retractabil pe terenul central Philippe Chatrier, care îşi va mări capacitatea cu 60%.

Agassi a dat un titlu pentru perucă

Lada cu amintiri-comori de la Paris e una plină, iar poveştile sunt fabuloase. Turneul de la Roland Garros a fost turneul care a scos la iveală mai mulţi campioni surpriză, dar şi locul în care alţii şi-au lansat carierele. Este şi cazul lui Andre Agassi, care la puţin timp după ce a împlinit 20 de ani, juca prima lui finală de Grand Slam. Până atunci, rebelul american refuzase să joace la Wimbledon din cauza tradiţiilor impuse de organizatori, în special cele legate de echipamentul alb imaculat, astfel că el şi-a îndreptat atenţia către celelalte mari turnee. Prima finală de Grand Slam a lui Agassi nu a însemnat automat şi primul mare succes, americanul câştigând Open-ul Franţei abia la nouă ani distanţă.

În urmă cu aproximativ doi ani, fostul lider mondial a dezvăluit într-o autobiografie şi motivul pentru care a irosit o primă şansă de a câştiga Roland Garros-ul, la momentul actual acesta părând a fi cel puţin haios. El a susţinut că la finala din 1990 cu Andres Gomez nu s-a putut concentra deloc, temându-se de o situaţie bizară, că lumea ar afla că părul său bogat era de fapt o perucă. "Mă gândeam, ce ar spune lumea dacă ar şti de perucă? Ar fi vorbit doar de perucă şi stiu că nu aş fi putut suporta. Nu acceptam luni întregi de glume şi de critici", a povestit peste ani întregi Andre Agassi.

Borg şi Nadal, zeii Roland Garros-ului

În zilele noastre, Roland Garros a devenit şi casa lui Rafael Nadal, spaniolul care şi-a câştigat renumele de "Matador" pe zgura de la Paris. Un alt mare campion, Roger Federer a fost nevoit să aştepte o accidentare a lui Rafael Nadal, în 2009, pentru a-şi trece în cont şi un titlu de Grand Slam la Internaţionalele Franţei. În decursul ultimilor şapte ani, Nadal a câştigat de şase ori turneul, egalând recordul de succese al lui Bjorn Borg. Spaniolul a ratat însă doar pentru o zi să devină şi cel mai tânăt jucător cu şase victorii. Interesant este faptul că Roland Garros este şi ultimul bastion al lui Nadal care a rămas în picioare în faţa noului lider mondial, Novak Djokovic. Sârbul mai trebuie să aştepte cel puţin un an pentru a-l învinge pe Rafa la Paris.

Şi românii se simt perfect la Paris

În istoria Internaţionalelor Franţei, zgura franceză le-a zâmbit larg lui Ilie Năstase şi Virginiei Ruzici, campioni în 1973, respectiv 1978, pentru ca după două decenii, Adrian Voinea (1995) şi Ruxandra Dragomir (1997), actualul preşedinte al federaţiei, să atingă faza sferturilor de finală, o performanţă ca o adevărată gură de oxigen la acea vreme pentru sportul alb românesc. Erau anii când jucătoarele din generaţia actuală abia păşeau pe terenul de tenis sub aripa protectoare a părinţilor, iar jucătoare precum Irina Spîrlea sau Ruxandra Dragomir le călăuzeau parcă paşii spre marea performanţă fetiţelor de grădiniţă. Aşa s-a ajuns, spre exemplu, la incredibilul parcurs al Soranei Cîrstea din 2009 cea care a aşezat din nou România în faza sferturilor de finală. Dar anii 2000 au adus iniţial în prim plan performanţele băieţilor care s-au lovit de zidul sferturilor de finală! Şi cine altcineva putea să pătrundă până în primii opt decât Andrei Pavel (2002), cel mai bun român de după Ilie Năstase! Iar povestea "Cneazului" e fabuloasă la acea ediţia de acum nouă ani. Soţia sa, nemţoiaca Simone, adusese pe lume al doilea copil al familiei exact după meciul adjudecat de Andrei în optimile de finală! Constănţeanul a dat o fugă până acasă, în Germania, pentru a-l vedea pe bebeluşul Marius şi tot în aceeaşi zi s-a întors pentru a încerca să avanseze în semifinlale. O misiune aproape imposibilă! Şi meciul cu Alex Corretja a fost un adevărat calvar! Şi nu doar pentru că ibericul, pe atunci, unul dintrre cei mai puternici jucători pe zgură ar fi fost într-o mare formă, ci şi din cauza condiţiilor atmosferice! Condus cu 2-0 la seturi, dar aflat în avantaj în actul al treilea (5-4), Pavel a luat drumul cabinelor după 3 ore de joc pentru că vizibilitatea redusă nu le mai permitea jucătorilor să controleze mingea! S-a înclinat însă a doua zi. Pe urme i-a călcat Cneazului şi Victor Hănescu, în 2005, actualul lider al tricolorilor oprindu-se tot în sferturi. Ştafeta pare că a fost preluată în prezent de generaţia de fete condusă de Alexandra Dulgheru, Simona Halep sau Irina Begu.

Informatii despre achizitionarea biletelor pe: www.bcropen.ro/ro/ghid/bilete