Cine va plăti pensiile actualilor angajaţi şi va susţine creşterea economică: promoţia „respinsă“ la BAC 2011 sau indienii şi chinezii?

Autor: Adelina Mihai 13.07.2011
Pe măsură ce România îşi pierde avantajul forţei de muncă ieftine, calificarea forţei de muncă va deveni un «must-have» pentru creşterea exponenţială a activităţii economice. Cu o generaţie formată din peste 110.000 de tineri declaraţi respinşi la bacalaureat, se pune întrebarea: cine va fi specialistul de mâine, în condiţiile în care şcoala românească se dovedeşte neputincioasă în livrarea de angajaţi competenţi? Aşa cum o ţară dezvoltată precum Germania a ajuns să aibă un deficit de câteva sute de mii de specialişti şi se vede nevoită să importe angajaţi, este posibil ca şi investitorii din România să ajungă în următorii 10- 20 de ani să aducă angajaţi mai ieftini şi mai bine pregătiţi din alte ţări.


Unii deja au început: produ­cătorul chinez de echipa­mente telecom Huawei, care are un business de aproape 40 de milioane de euro în România, şi-a adus 100 de angajaţi chinezi (30% din efectivul total de angajaţi) să lucreze pe piaţa locală.

În opinia lui Petru Dandea, vicepre­şedinte al Confederaţiei Sindicale "Cartel Alfa", economia nu va putea reveni pe creştere dacă scăderea nivelului de educaţie al angajaţilor va continua.

"Cu oameni în sistem care nu au formarea necesară pentru a fi profesori şi cu rezultate cum a fost cel de la bacalaureatul din acest an vor ajunge indienii şi chinezii să plătească pensiile actualilor angajaţi, pentru că la noi, deşi salariile sunt mici, sunt mai bune decât cele pe care le-ar obţine în ţara lor. Oamenii performanţi nu se mai îndreaptă către sistemul de învăţământ, pentru că nu sunt motivaţi de un salariu de 700 de lei pe lună, cu care nu se poate trăi, cel puţin în mediul urban. Aşa s-a ajuns în situaţia în care profesori care iau nota 2 la evaluare să predea în învăţământul preuni­versitar", a explicat Dandea.

După un an de stat acasă, liceenii nu vor fi mai bine pregătiţi

Profesorul Ioan Ianoş de la Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti spune că tocmai faptul că s-a înregistrat o tendinţă de scădere a nivelului de pregătire al tinerilor şi la nivel interna­ţional, statele din Uniunea Europeană au decis implementarea unui sistem de învăţă­mânt universitar de masă, care să reducă presiunea socială în rândul tinerilor, după modelul adoptat anterior de ţările asiatice, precum Coreea de Sud, Japonia sau India.

Mai bine de jumătate din cei peste 200.000 de tineri care au dat examenul de bacalaureat în acest an nu au reuşit să obţină nota 6, astfel că rata de promovabilitate a ajuns la 45,7%, după contestaţii, elevii înregistrând cea mai slabă performanţă din istoria învăţământului.

"Nimeni nu şi-a pus problema ce fac cei peste 100.000 de liceeni care nu au luat bacul. Este statul român capabil să le dea de muncă? Ei vor deveni intreţinuţi la o vârstă la care ar trebui să muncească, pentru că vor sta acasă cel puţin anul acesta. După toate experienţele mele, ştiu că un student care nu ia în vară examenul, în toamnă este şi mai slab pregătit. Să nu se aştepte cineva că după un an de stat acasă liceenii vor fi mai deştepţi - din contră, ei vor fi mai slab pregătiţi", a spus profesorul Ianoş. În opinia sa, prin "masificarea" învăţământului uni­versitar se urmăreşte scăderea presiunii sociale, pentru că ei nu mai sunt nevoiţi să-şi caute de lucru la 18- 19 ani, ci la 22- 23 de ani, când au mai acumulat câteva cunoştinţe.

Nu de aceeaşi părere este însă con­sultantul Mihai Şeitan, care a fost ministru al muncii şi şeful Casei Naţionale de Pensii. "Acestea sunt rezultatele unui examen susţinut într-un an, iar o bună parte din cei respinşi îşi vor lua examenul în toamnă. Poate rezultatele din acest an sunt un semnal de bun augur, care nu trebuie să conducă la disperare, pentru că ar putea creşte nivelul de calificare al absolven­ţilor în corelaţie cu cerinţele de pe piaţa muncii. O problemă ar putea fi dacă ei nu reuşesc să conştientizeze de ce au nevoie de o calificare", a spus Şeitan. O soluţie pentru cei care nu au reuşit să treacă examenul "maturităţii" ar putea fi participarea la programele de training finanţate din fondurile europene, care sunt menite să califice oamenii în domeniile cerute de piaţa muncii şi care nu au fost destul de bine pregătiţi în timpul şcolii.

Şcoala nu e "leac pentru şomaj", dar trebuie create alternative pentru cei respinşi

Zoe Petre, profesor în cadrul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi fost consilier prezidenţial în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu, spune că nu numai absolvenţii de liceu au fost vinovaţi pentru rezultatele din acest an, ci şi modul în care au fost concepute subiectele de examen şi baremele de corectare, care au fost mult mai stricte şi care nu au luat în calcul decât subiectele tratate integral.

"Nu zic că şcoala este leacul pentru şomaj, însă se creează o masă de câteva zeci de mii de oameni fără ocupaţie, concentraţi în câteva oraşe. Nu numai absolvenţii de liceu din acest an sunt vinovaţi pentru rezultate, sigur a existat ceva defect şi la examen. Eu corectam fiecare examen de admitere pornind de la premisa că o lucrare este de nota 10 şi scădeam succesiv punctajul. Însă am colegi care pornesc notarea de la 1 şi care susţin că elevii trebuie să-şi câş­tige nota, iar diferenţa de notare era întot­deauna de cel puţin 2 puncte", a spus Petre.

În condiţiile în care nivelul de calificare al tinerilor scade şi dacă această tendinţă va continua şi în anii următori, se pune problema dacă generaţia de angajaţi nou- formată, din tineri care nu şi-au validat competenţele dobândite în liceu printr-o certificare, va reuşi să susţină rata de creştere economică şi dacă vor putea plăti contribuţiile sociale pentru plata pensiilor actualilor angajaţi, calificaţi.

Mai bine de jumătate din cei peste 200.000 de tineri care au dat examenul de bacalaureat în acest an nu au reuşit să obţină nota 6, astfel că rata de promovabilitate a ajuns la 45,7%, după contestaţii, elevii înre­gistrând cea mai slabă performanţă din istoria învăţământului.

Pe de altă parte, Violeta Rotărescu, profesor în cadrul Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, crede că piaţa muncii nu e dată doar de absolvenţii de studii superioare şi că cei care nu au promovat se vor angaja. În plus, ea a precizat că există absolvenţi de studii medii care câştigă mai mult decât absolvenţii de studii superioare, iar plata contribuţiilor sociale nu ar reprezenta o problemă în acest caz.

"Nu cred că acum suntem în faţa unei probleme, pentru că se redefineşte o tendinţă pe piaţă, este un punct de cotitură, menit să ne ajute să reparăm un lucru. Numărul de studenţi buni a rămas relativ constant, însă a crescut foarte mult media formată de studenţii aflaţi între «cel mai slab şi cel mai bun student»", a spus Rotărescu.

Noul sistem de finanţare a educaţiei nu va încuraja formarea de angajaţi competenţi

Potrivit noii legi a educaţiei, finanţarea învăţământului se va face în funcţie de numărul de elevi şi studenţi, şi nu în funcţie de numărul de cadre didactice, însă profesorii spun că noul sistem nu va încuraja performanţa în sistem, având în vedere că salariile din învăţământ vor fi condiţionate de numărul de elevi sau studenţi.


"Plata în funcţie de numărul de elevi atrage după sine rabatul de la calitate, pentru că un cadru didactic va fi tentat să promoveze cât mai mulţi elevi, pentru că, dacă îi mai triază, riscă să aibă un salariu mai mic anul viitor", a mai spus profesorul de geografie Ianoş. El mai spune că reforma din învăţământ ar trebui să înceapă încă din ciclul primar, şi nu de la cel liceal sau universitar.

"În toate ţările Uniunii Europene, finan­ţarea se face pe cap de student, însă aceasta nu include costurile cu salariile profesorilor. În Franţa, finanţarea pe cap de elev de liceu este de 9.000 de euro pe an, iar cei din universităţi erau supăraţi că primeau o finanţare de 8.000 de euro/student. La noi, finanţarea este de 10 ori mai mică şi din banii alocaţi se plătesc şi salariile profesorilor", a mai spus Petre.

Va fi economia afectată de generaţia «respinsă»?

Potrivit unei analize a ZF, cei peste 110.000 de absolvenţi de liceu care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat în 2011 re­prezintă o generaţie care producea şi con­suma bunuri şi servicii în economie de aproape un miliard de euro, aceasta fiind valoarea cu­mulată a investiţiilor în educaţie, a consumului de bunuri şi servicii pe care l-ar fi putut avea ca studenţi, a taxei de şcolarizare sau a impozitelor plătite pentru salarii, impozite mai mari în cazul absolvenţilor de studii superioare.

Scăderea numărului de absolvenţi de bacalaureat şi, implicit, scăderea numărului de licenţiaţi ar putea pune în pericol calitatea activităţilor desfăşurate de angajaţii din domeniul financiar-bancar, care a avut o rată de creştere 0,8% anul trecut, într-un context în care economia a pierdut 20 de miliarde de euro în doi ani de criză. Ce spun însă economiştii?

În 2009, pentru cei 5,9 milioane de pen­sionari contribuiau 4,9 milioane de angajaţi, ceea ce înseamnă că un angajat contribuia pentru plata pensiilor a 1,2 pensionari. Ponderea pensionarilor va fi de aproxi­mativ 32% din întreaga populaţie în 2025 (când absolvenţii de liceu de anul acesta vor avea 32 - 33 de ani) şi de peste 45% în 2050 în situaţia păstrării vârstei medii reale de pensionare din prezent.

"Nu văd niciun fel de impact negativ asupra economiei care să fie cauzat de rezultatele de la bac de anul acesta. În momentul în care un popor este educat, dar nu dovedeşte acest lucru prin diplome, ci prin şcoli prestigioase şi prin tineri care au experienţă şi cunoştinţe, se poate vorbi de un impact pozitiv asupra ratei de creştere economică. Dacă se continuă cu o abordare mai strictă a examenelor de bacalaureat şi dacă aceasta se extinde şi la facultate, atunci e posibil să existe un impact pozitiv pe termen lung, pentru că oamenii vor fi mai bine pregătiţi", a spus Nicolae Chideşciuc, economist-şef în cadrul ING Bank.

Sistemul de învăţământ, pentru care statul cheltuie anual peste 2 miliarde de euro, a fost unul dintre cele mai "reformate" sisteme din ultimele decenii: peste 100 de modificări au fost aduse în 20 de ani la legile învăţământului. Fiecare dintre cei 14 miniştri aflaţi la con­ducerea Ministerului Educaţiei în cei 21 de ani de capitalism a avut o viziune "nouă" asupra sistemului şi a modificat legi, susţinând că principalul impact va fi îmbunătăţirea pregătirii elevilor şi a studenţilor.

În condiţiile în care nivelul de calificare al tinerilor scade şi dacă această tendinţă va continua şi în anii următori, se pune problema dacă generaţia de angajaţi nou- formată, din tineri care nu şi-au validat competenţele dobândite în liceu printr-o certificare, va reuşi să susţină rata de creştere economică şi dacă vor putea plăti contribuţiile sociale pentru plata pensiilor actualilor angajaţi, calificaţi.

În 2009, pentru cei 5,9 milioane de pen­sionari contribuiau 4,9 milioane de angajaţi, ceea ce înseamnă că un angajat contribuia pentru plata pensiilor a 1,2 pensionari.

Raportul a crescut comparativ cu anul 1990, în condiţiile în care atunci pentru plata unei pensii contribuiau 2,2 salariaţi.

Ponderea pensionarilor va fi de aproxi­mativ 32% din întreaga populaţie în 2025 (când absolvenţii de liceu de anul acesta vor avea 32 - 33 de ani) şi de peste 45% în 2050 în situaţia păstrării vârstei medii reale de pensionare din prezent, potrivit raportului "Riscuri şi inechităţi sociale în România" realizat de Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.


Cum era sistemul de învăţământ înainte de 1989

Zoe Petre, profesor în cadrul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi fost consilier prezidenţial în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu:

"Trierea se făcea prin examenul de admitere la facultate înainte de 1989, când la Facultatea de Istorie erau 16 candidaţi pe loc - ceea ce înseamnă că 15 plecau acasă -, iar la Drept se intra cu greu cu o medie de admitere de 9,50.

Absolvirea facultăţii era atunci unica portiţă de promovare pe plan social şi economic.

La examenele de admitere de atunci, resimţeam o presiune îngrozitoare, eram păziţi de procurori şi jandarmi, pentru că eram acuzaţi fără să ni se acorde prezumţia de nevinovăţie, ca acum.

În acea perioadă, foarte puţini tineri intrau la facultate, iar România era pe ultimul loc în Europa în funcţie de numărul de studenţi, chiar şi Albania avea mai mulţi studenţi în universităţi.

Din 1990 încoace, multe lucruri s-au îmbunătăţit, dar nu au fost lăsate să ajungă la maturitate. Spre exemplu, nu poate fi măsurat impactul pe care l-a avut introducerea manualelor alternative, pentru că acestea sunt schimbate la fiecare 2- 3 ani. "