Ramona Fricosu versus America. Poate justiţia obliga un suspect să spună parola de la calculator?

Un caz în care justiţia americană încearcă să forţeze o persoană acuzată de fraude cu ipoteci să dezvăluie care e parola cu care a criptat fişierele de pe laptopul personal, o româncă dacă este să ne luăm după nume - Ramona Camelia Fricosu, a pus pe jar lumea IT, avocaţii şi mai multe organizaţii neguvernamentale de peste Ocean. Cazul declanşat de ancheta în care este implicată Ramona Fricosu a stârnit dezbateri vii în jurul intimităţii datelor personale, având în vedere implicaţiile pe care le-ar putea avea o sentinţă prin care orice inculpat să poată fi obligat de acum înainte să dezvăluie parolele sau cifrurile cu care şi-a parolat sau criptate diferite informaţii.

Administraţia Obama a cerut unui judecător federal să ordone pârâtei, Ramona Fricosu, să decripteze laptopul găsit de poliţie în dormitorul acesteia în urma unui raid în casa ei.

Nici o instanţă de apel din Statele Unite nu a decis până acum dacă un astfel de ordin ar fi legal conform condiţiilor din cel de-al Cincilea Amendament din Constituţia Statelor Unite, care protejează în general dreptul americanilor de a păstra tăcerea.

Într-o scurtă prezentare făcută la sfârşitul săptămânii trecute, Philip Dubois, avocatul femeii, a declarat că inculpaţii nu pot fi obligaţi constituţional să ajute guvernul pentru decriptarea fişierelor lor. "În cazul în care agenţii execută o percheziţie cu mandat şi găsesc să zicem, un jurnal scris de mână cu un anumit cod, poate acea persoană să decodeze jurnalul?", a spus el.

Procurorii au subliniat faptul că ei nu au nevoie de fapt de fraza sau parola de autentificare scrisă, însemnând că Fricosu va avea permisiunea de a tasta parola şi de a debloca fişierele fără ca cineva să se uite peste umărul ei. Ei spun că au nevoie doar de datele decriptate şi că nu cer "parola pentru laptop nici oral şi nici scris".

Rămâne întrebarea dacă un pârât cercetat penal poate fi obligat legal să se supună şi să divulge parola pentru decriptarea fişierelor, existând foarte multe articole de lege revizuite din ultimii 15 ani care susţin ambele abordări.

O mare parte din discuţie a fost cu privire la ce analogie este cea mai apropiată de situaţia din prezent. Procurorii au tendinţa de a privi parola ca o cheie pentru un seif care este plin cu documente incriminatoare. Acea persoană poate, în general, să fie în mod legal obligată să predea cheia. Alte exemple includ dosare judecate la Curtea Supremă a Statelor Unite prin care inculpaţii au fost forţaţi să furnizeze amprente, probe de sânge, sau înregistrări vocale.

Pe de altă parte, civilii liberali citează alte cazuri ale Curţii Supreme care arată că americanii nu pot fi obligaţi să dea "declaraţii silite" şi extind scutul juridic al Amendamentului Cinci şi pentru parole.

Dacă instanţele au decis deja până acum că această protecţie se extinde astfel şi la conţinutul minţii inculpatului, de ce o parolă nu ar putea fi protejată la fel?

O decizie urmează să fie luată de justiţia americană.