Prinţesa-spioană/ de Elisabeta Lăsconi

"Sunt o prinţesă manciuriană, pe nume Perla Orientului, cea de-a paisprezecea fiică a prinţului Su, unul dintre cei opt prinţi ai Coifului-de-Fier de la vechea Curte imperială din Pekin. Pe linie paternă, sînt o descendentă directă a lui Nurhaci, întemeietorul dinastiei manciuriene, şi verişoară de departe cu împăratul-copil Puyi."

Maureen Lindley mărturiseşte în "Nota autoarei" că personalitatea excepţională a Perlei Orientului i-a atras atenţia din prezenţa fugară în filmul lui Bertolucci, "Ultimul împărat", că din interes s-a născut apoi documentarea, fascinaţia şi apoi personajul literar. În finalul romanului a plasat şi o cronologie, punând în context biografia Perlei Orientului şi istoria lumii.

Cititorii români au avut şi ei o întâlnire fugară cu Perla Orientului în cartea recentă "Din istoria spionajului" de Alexandru Popescu, mai multe capitole au apărut chiar în "Ziarul de Duminică", dar aici apare cu supranumele "Mata Hari a Orientului" şi cu numele care a consacrat-o: Yoshiko Kawashima (1907-1948), s-a născut la Pekin, educaţia a primit-o în Japonia, a făcut spionaj pentru japonezi în China, unde a fost condamnată şi executată prin decapitare.

Pornind de la biografia plină de întâmplări extraordinare, Maureen Lindley risipeşte norul sumbru ce-i învăluie figura, convinsă că răul ce pluteşte în jurul ei emană din traumele ce i-au marcat copilăria şi adolescenţa. Toate pornesc din inteligenţa rară, din curiozitatea ce o împinge să joace un rol important într-un alt univers, al puterii, unde se iau decizii şi se petrec lucruri importante. Iar spionajul este calea sigură de a afla secretele celorlalţi.

Perla Chinei începe cu spionarea tatălui ei, prinţul Su, când se dedica unui ritual erotic, şi este surprinsă şi pârâtă de una dintre surorile vitrege, aşa că este trimisă în Japonia, într-o familie de seamă, la fratele de cruce al tatălui, ocupând un loc de frunte în ierarhia ţării. Ficţiunea preia cele două episoade hotărâtoare pentru ce va deveni tânăra: violată întâi de bunicul noii familii, apoi de tatăl adoptiv.

Educaţia primită o lămureşte definitiv că în ambele societăţi femeile sunt sortite spaţiului interior, că doar încălcând regulile poate avea şi o femeie un rol important, depăşind atât dispreţul, cât şi oprobriul la care este supusă. Se explică şi travestiul ales, poartă veşminte masculine ca armură de apărare, ca afirmare agresivă a faptului că a pătruns într-o lume a bărbaţilor.

Din China în Japonia, de la curtea împăratului-copil la oraşul cosmopolit mişunând de străini, Perla Orientului trăieşte aventuri palpitante şi supravieţuieşte datorită inteligenţei şi curajului ei frizând nesăbuinţa. Seducătoare şi inventivă, scapă din capcanele ce i se întind, intră în rolurile ce i se propun, singura ei fragilitate derivă din natura ei dublă, chineză şi japoneză, fiinţă ambiguă, deghizându-şi feminitatea în ţinuta bărbătească.

Li se adaugă incursiunea în Extremul Orient, geografii mitice ale unor ţări ca Mongolia şi Manciuria, sau ale oraşelor Shanghai şi Pekin, decupaje din istoria Orientului în prima jumătate a secolului XX, prea puţin cunoscută europenilor. Chiar şi capitolele au titluri insolite, ce vor spori curiozitatea cititorilor, alese din zona gastronomiei orientale şi asociate unui moment-cheie din viaţa Perlei.

Amestecul de rafinament şi de cruzime, de frumuseţe subtilă şi de oroare intensă creează o atmosferă unică. Maureen Lindley a realizat un personaj pe măsura personalităţii reale, uluitor prin devotamentul faţă de Japonia, epica lui aduce surprize în cascadă şi un final ce răstoarnă tot, demn de "Contele de Monte-Cristo" de Alexandre Dumas.

Maureen Lindley, Jurnalul Perlei Orientului, traducere din limba engleză şi note de Mihaela Negrilă, Editura Polirom, 2009, 368 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.