Cum a văzut un "nefan" concertul Loredanei: o combinaţie între căluşarii, o fată singură-n noapte şi "cichi cichi bam bam"

Autor: Cristi Moga 14.07.2011

După ce te însori, poţi ajunge în anumite locuri pentru că "aşa trebuie". Nu-mi dau seama încă dacă este bine sau rău, dar pot spune că nu regret că am ajuns aseară la concertul Loredanei Groza de la Grădina de vară din Herăstrău.

Conform unui principiu enunţat de colega mea Roxana, plimbată mai des pe la concerte, este "sănătos" să nu ratezi ocazia de a merge la un spectacol, chiar dacă nu eşti tocmai "fan", deoarece poţi avea surprize plăcute.

Am ajuns în Herăstrău fără bilete, cu circa 30 de minute întârziere faţă de ora programată pentru începerea concertului, dar scena era încă ocupată doar de instrumente. La intrare am aflat că nu mai sunt bilete, dar exista o ofertă cu "locuri în picioare de 20 de lei", pentru care nu mai era nevoie de niciun bilet.

După poartă, prima impresie a fost că s-au tras obloanele la toate cafenele din Dorobanţi: zeci de domnişoare bronzate bine, cu tocuri înalte, căutau să se răcorească în aşteptarea "aguridei", o "fetişcană" care a sărit însă de 40 de ani, dar care avea să demonstreze că poate ţine un concert de două ore şi jumătate pe propriile ei tocuri.

Iar Loredana mi-a dat senzaţia că, la fel ca Ştefan Bănică Jr. (pe care l-am văzut în iarnă tot pentru că "aşa trebuie"), şi-a dezvoltat talentul fără a se plafona la ritmul şi melodiile anilor '80, reuşind astfel să atragă un public tânăr numeros.

Iar câte genuri muzicale reuşeşte blonda cu ochii mari şi albaştri să cânte, nu cred că sunt prea mulţi artişti în stare.

La începutul concertului am remarcat în primul rând numărul mare de instrumentişti: de la ţambal şi vioară, la tobe dintr-acelea mici de ţinut ritmul, tobe mari, baterie şi chiar o fanfară. Lor li s-a adăugat un cor format din cinci surori din Chişinău, îmbrăcate în costume populare, care au acompaniat-o pe Loredana în primele piese, inspirate din folclorul tradiţional. Mi-a amintit de mitul paparudei şi mai apoi de obiceiul căluşarilor, zece flăcăi alături de care s-a "băgat la joc", cum vedeam acum 20 de ani la "Nunta Zamfirei" în Eforie Nord, o "destinaţie obligatorie" în vremea copilăriei.

Fără să îmi dau prea bine seama, Loredana schimba ţinutele, dar şi ritmurile, astfel că nu a uitat piese precum O fată singură-n noapte sau Bună seara iubite, două "şlagăre" ale anilor '90.

Sala a început să se ridice în picioare însă mai ales la piese cu ritmuri ţigăneşti, precum "cichi cichi bam bam" (nu ştiu dacă aşa se numeşte melodia), sau la apariţia lui Smiley, alături de care Loredana a cântat două piese.

Ulterior aveau să cânte mai multe piese alături de Direcţia 5, iar un ultim invitat a fost Caddy de la BUG Mafia, formaţia alături de care a lansat hitul Lumea e a mea.

Seara a închis-o în mijlocul fanilor cu Simply the best, "strecurată" printre piese ca Trandafir de la Moldova sau Mărioară de la Gorj şi un bis la Paparudă, iar eu mi-am dat seama că a meritat ieşirea. În plus, prezenţa în sală a lui Alin Petrache, preşedintele Federaţiei Române de Rugby, un bărbat de "doi pe doi" cum s-ar zice, mi-a vindecat şi orgoliul masculin "zdruncinat" de ieşirea la un concert "de fete".