Bătălia uleiului se dă pe Bursă. De ce a dat Cătălin Chelu 10 milioane de euro pentru 36% din Argus Constanţa?

Autori: Gabriel Razi , Adrian Cojocar 20.07.2011

Acţiunile producătorului de uleiuri vegetale Argus Constanţa (UARG) au crescut cu 70% pe bursă în ultima săptămână, pe fondul luptei dintre SIF Oltenia şi omul de afaceri Cătălin Chelu pentru preluarea companiei.

Numai ieri titlurile Argus au sărit cu 25% ajungând la un nou maxim din ultimii ani, de 4,375 lei/unitate care evaluează compania la 36,7 mil. euro. Cătălin Chelu, unul dintre cei mai mari investitori de pe Bursă, a plătit aproape 10 mil. euro ca să preia circa 36% din acţiuni, în timp ce SIF Oltenia (SIF5), care era anterior cel mai mare acţionar, cu o participaţie de 22%, a venit cu 2,7 mil. euro ca să-şi majoreze participaţia la circa 32%. Principalii câştigători au fost salariaţii şi managerii companiei care deţineau acţiuni şi care şi le-au vândut acum pentru milioane de lei. Vasile Leu, fostul director general, a încasat 3 mil. euro pentru 11% din acţiuni.

Argus Constanţa a atras atenţia investitorilor de pe Bursa de la Bucureşti pentru că este una dintre puţinele companii cu capital românesc în creştere pe o piaţă în declin şi unde jocurile sunt făcute de giganţi multinaţionali americani, francezi sau portughezi, spun specialiştii din industrie.

"Argus are o cotă bună de piaţă şi este poziţionată strategic la 5-6 kilometri de portul Constanţa. De acolo uleiul poate pleca foarte uşor la export", explică Viorel Zichil, preşedintele patronatului din industria uleiului, care este şi director al Ulerom Vaslui, unul dintre cei mai mari producători de pe piaţa locală, deţinut de omul de afaceri Adrian Porumboiu.

În primele opt luni ale anului trecut multinaţionalele Bunge şi Cargill, dar şi Argus Constanţa au acoperit mai mult de jumătate din volumul de ulei consumat în România, potrivit datelor companiei de cercetare de piaţă Gfk.

În volum piaţa locală a uleiului este evaluată la 200.000-210.000 de tone anual. Acum, producţia este acoperită de zece fabrici, jumătate din câte aveau deschise porţile în urmă cu 20 de ani.

Multinaţionalele fac jocurile pe piaţa uleiului

Fabrici de ulei mari precum cele din Timişoara, Bucureşti, Oradea sau Iaşi s-au închis pe rând fie pentru că nu au mai rezistat presiunii competiţiei, fie că noii proprietari, companii multinaţionale, au decis să reloce producţia sau pentru că investitorii au decis să construiască ansambluri rezidenţiale în locul unităţilor.

Acum în România mai produc ulei zece fabrici dintre care două unităţi sunt mici, alta în insolvenţă, iar din restul de şapte, patru sunt controlate de companii străine.

Astfel multinaţionalele au ajuns să domine topul producătorilor de ulei în funcţie de cifra de afaceri. Spre exemplu, americanii de la Bunge au derulat afaceri de 373 de milioane de euro anul trecut pe piaţa locală, de două ori mai mult decât toţi ceilalţi producători români la un loc. Totuşi businessul multinaţionalelor precum Bunge sau Cargill este împins în sus şi de comerţul cu produse agroalimentare, având în vedere că cele două multinaţionale sunt şi mari case de comerţ cu cereale. Anul trecut afacerile celor mai mari producători de ulei din România au avansat cu procente cuprinse între 20% şi 60%, una dintre cele mai mari creşteri fiind cea înregistrată de Argus Constanţa, ale cărui afaceri s-au majorat cu 59% la 51,7 milioane de euro.

Consum în scădere, dar multinaţionale rămân interesate de piaţa românească

Aceste creşteri ale businessului producătorilor de ulei au venit în cea mai mare parte ca urmare a majorărilor de preţ în condiţiile în care anul trecut piaţa a scăzut cu 5%-10% în volum, potrivit datelor patronatului din industria uleiului.

"Este o evoluţie normală având în vedere situaţia din prezent. Faţă de acum câţiva ani în ţără sunt mai puţini consumatori. Este vorba de 2-3 milioane de români aflaţi în străinătate", explică Zichil. În plus consumul intern a intrat pe o pantă descendentă şi ca urmare a creşterilor de preţ determinate de avansul costurilor cu materia primă.

"La ulei, circa 70% din cost este reprezentat de materia primă. În ultimul an preţul materiei prime s-a dublat, însă acest lucru nu s-a transpus în totalitate în preţul final la raft", spune Zichil.

Impactul asupra preţului final se vede şi pe bursele internaţionale unde o tonă de ulei de floarea-soarelui se tranzacţionează în medie cu 1.700 de dolari (1.198 de euro)/tonă , în creştere cu peste 50% faţă de acum un an, conform datelor FMI. Totuşi, chiar dacă consumul este în scădere, companiile multinaţionale se arată în continuare interesate de piaţa locală a uleiului. Cea mai recentă intrare pe această piaţă este cea a portughezilor de la Prio Foods, care au demarat recent producţia de ulei în fabrica de la Lehliu Gară în condiţiile în care până acum compania şi-a concentrat operaţiunile din România pe producţia de biocombustibili.

"Ştiu de interesul pentru piaţa uleiului din România al unor mari companii americane care sunt deja prezente în Europa", mai spune Viorel Zichil.

O explicaţie pentru acest interes al multinaţionalelor ar putea fi că românii consumă în fiecare an peste zece litri de ulei/cap de locuitor, peste alte ţări din regiune, potrivit datelor Gfk.