Cauza efectului este efectul cauzei/ de Lucian Vasilescu

Sunt legi pe care nu le-au făcut oamenii şi pe care, atunci când totul merge anapoda, ştii că te poţi încă baza. Sunt, însă, şi situaţii în care totul merge atât de anapoda, încât până şi legile cu pricina nu mai funcţionează.

Un exemplu este legea cauzei şi a efectului. Dintotdeauna, efectul este urmarea unei cauze aşa cum carul urmează boilor. Asta de când lumea. De când lumea, dar până acum. Până la examenul de bacalaureatul din acest an, urmat, la scurtă vreme, de examenul de titularizare susţinut de cadrele didactice.

Una dintre cauzele rezultatelor sinistre de la bac ar putea fi calitatea învăţământului românesc actual, calitate generată de competenţa, pertinenţa, implicarea şi profesionalismul cadrelor didactice. Confirmarea acestui raţionament a venit la scurtă vreme după bac, când s-au afişat rezultatele examenului de titularizare susţinut de profesori. Un dezastru de proporţii asemănătoare. Aşadar, avem absolvenţi de liceu ca vai de ei, pentru că au avut profesori ca vai de ei.

Dar... Cu ceva ani în urmă, profesorii aceştia ca vai de ei au fost, la rândul lor, elevi. Şi-au dat bacul şi l-au luat. S-au înscris (sau au dat examen) la te miri ce facultate şi au absolvit-o. Au dobândit o diplomă în baza căreia au ajuns în situaţia de a-i învăţa pe alţii ceea ce nici ei înşişi nu ştiu. Că nu ştiu, s-a văzut la titularizare.

Să recapitulăm: avem elevi slab pregătiţi pentru că avem dascăli slab pregătiţi. Cauza - calitatea profesorilor. Efectul - calitatea elevilor. Dar, cum spuneam, cauza de astăzi (profesorii) este efectul de ieri (atunci când actualele cadre didactice erau elevi). Cum ar veni, ne găsim în situaţia paradoxală de a avea doar efecte cu vechimi diferite. Cauze nu există. Oare chiar nu există? Nu cumva sistemul însuşi (de învăţământ) aşa cum a fost el organizat, reformat, reformulat, modificat, regândit, remodelat în ultimii douăzeci de ani o fi cauza? Nu cumva procesul de învăţământ a funcţionat exclusiv regresiv, până a ajuns să genereze rebuturi, care apoi au fost folosite drept etalon pentru ciclurile viitoare?

Ce-i de făcut? - vorba clasicului. Cum procedăm? Ce facem cu acumulările negative din ultimii douăzeci de ani? Răspunsul la aceste întrebări va face diferenţa în viitorul românesc. Asta în situaţia în care chiar suntem interesaţi să avem un viitor pe care să-l construim noi înşine şi nu vom apela la metoda (mai comodă, dar cu efecte pe termen lung devastatoare) de a contracta tranşe peste tranşe de împrumuturi de viitor. Sunt entităţi dispuse (şi interesate) să ni le acorde.