Două surori şi-un poet sinucigaş/ de Elisabeta Lăsconi

Când scrii în limba engleză şi le ai ca predecesoare îndepărtate pe Jane Austen şi George Eliot, sau mai apropiate, pe Virginia Woolf şi Iris Murdoch, tradiţia şi spiritul literaturii cer să depăşeşti o ştachetă înaltă, chiar dacă nu intenţionezi să realizezi capodopere, ci ai ambiţia să cucereşti publicul larg şi să devii scriitor de succes

Orice autor ştie că publicul larg îţi asigură nu doar tiraje fabuloase, ci şi o posteritate vie în inima cititorilor, care te consolează că nu ai obţinut marile premii literare şi fotolii academice.

Kate Morton a accentuat asemenea reflecţii şi înaintea ei le-a declanşat Diane Setterfield, cu "A treisprezecea poveste", care revizita şi reinventa romanul gotic, pe aceleaşi căi alese în urmă cu mult peste un secol de Charlotte şi Emily Bronte. De ce o asemenea întoarcere? Surorile Bronte au impus o formulă epică, un anume cronotop sau imagine a lumii în care spaţiul şi timpul au o anume configuraţie: conac, casă ori castel transformate în ruine, familia aristocratică în declin, mistere de nepătruns.

Lecţia Bronte şi-a însuşit-o Kate Morton, romanele ei ating tiraje de invidiat. Cine este scriitoarea cu o ucenicie atât de ambiţioasă? S-a născut în Australia în 1976, a studiat arta dramatică la Londra, dar romanele o consacră. Debutează la 30 de ani cu "The Shifting Fog" şi urcă pe locul întâi în topurile vânzărilor din Australia, iar în anul următor repetă performanţa în Marea Britanie şi Statele Unite, unde apare cu titlul "The House of Riverton", titlu ales şi pentru versiunea în limba română - "Casa de la Riverton" (Editura Humanitas fiction, 2009).

"Casa de la Riverton" arată cum se continuă strălucit un model de roman. Apar în el casa extraordinară şi mica armată compusă din servitori instruiţi impecabil, care susţin discret şi din umbră, cu munca lor, fastul şi eleganţa locului, petrecerile memorabile, fetele tinere pline de idei, iniţierea lor în viaţă, micile şi marile taine ce se ghicesc treptat, ca şi micul declic al destinului producând răsturnări decisive.

Scriitoarea găseşte o soluţie ingenioasă ca să aducă lucrurile în modernitate: întâmplările petrecute la începutul deceniului trei sunt rememorate de Grace după trei sferturi de secol - Grace, care la 90 de ani se confesează şi dezleagă misterul ce a zguduit familia şi casa: în 1924, în timpul unei petreceri de la Riverton, un tânăr poet se sinucide, circumstanţele rămân misterioase, şi tot misterioase cauzele ce le fac pe cele două surori, tinerele stăpâne ale casei, Hannah şi Emmeline, să nu îşi mai vorbească niciodată de atunci.

Şi cititorul intră în joc: o regizoare tânără vrea să facă un film despre poet, despre cele petrecute atunci, aşa că o descoperă pe Grace, supravieţuitoarea unei epoci apuse, care a devenit din micuţă servitoare arheolog celebru, are de înfruntat despărţirea de lume, căci ştie că i se apropie sfârşitul. Aşa că acceptă să se confeseze, iar mărturia ei reînvie timpul plin de vrajă al anilor de la Riverton, anii nebuni ai Londrei cu pasiuni şi aventuri.

Nimic nu lipseşte romanului ca să ţină în mreje: farmecul vârstelor, de la senectute la un prag ce separă copilăria şi adolescenţa, atmosfera unei clase ce a dat permanenţă Angliei, marile familii şi case din provincie, purtându-şi titlurile şi obiceiurile, tinerii mai mult sau mai puţin rebeli, timpul care trece şi schimbă cu şuvoiul lui totul, vieţi trăite intens. Iată un filon nesecat pentru o romancieră inteligentă şi povestitoare talentată.

Epica romanului împleteşte firele mai multor destine, dar ţesătura are o urzeală puternică: lumea engleză cu ierarhia socială vizibilă în fundal, stilul conservator al provinciei şi cel monden al capitalei, autenticitatea şi convenţiile, războiul şi fragilitatea frumuseţii - fie că este a tinerelor femei, fie a poeziei şi artei. Kate Morton a speculat abil nostalgia noastră după un timp trecut, o lume tihnită şi pasiuni ascunse, iar romanul ei ne hrăneşte iluziile din plin.

Kate Morton, Casa de la Riverton, traducere din limba engleză de Sânziana Dragoş, Editura Humanitas fiction, 2009, 440 pag.