Cum poţi deveni acţionar la Apple? Cine lua acţiuni în 2009 acum era de 5 ori mai bogat

Când a fost lansat în 2007, primul iPhone a stârnit mult entuziasm în rândul consumatorilor români care, prin fiecare telefon cumpărat, au pus umărul la creşterea veniturilor companiei americane Apple şi indirect la aprecierea acţiunilor companiei tranzacţionate pe NASDAQ, cea mai mare bursă din lume.

Dacă odată cu primul iPhone cumpărat în anul 2007, un consumator român ar fi cumpărat şi acţiuni Apple (simbol AAPL) de pe bursa americană, şi-ar fi triplat banii până în prezent. O acţiune Apple a ajuns ieri la preţul maxim de 400 de dolari. Comparativ, preţul unui iPhone variază între 500 şi 800 de dolari în România. Deşi a adus un profit mai mult decât mulţumitor investitorilor pe bursă în ultimii ani, Apple nu a distribuit niciodată dividende. Altfel spus, Apple nu a împărţit niciodată profitul cu acţionarii.

Investiţia în acţiuni ale producătorului iPhone sau în cele ale altor mari corporaţii americane, precum Google, Microsoft, IBM, General Electric sau Procter&Gamble, este mai complicată decât achiziţia produselor în sine, dar şi mai costistitoare, având în vedere că o singură acţiune Apple costă 400 de dolari, şi mai riscantă, pentru că investitorul poate pierde bani.

Investiţia în acţiuni ale companiilor de bunuri şi servicii prezente în viaţa de zi este o strategie de investiţii des folosită pe pieţele din Vest, însă în România de abia prinde contur. Estimările brokerilor plasează la 200 numărul românilor care deţin investiţii pe burse din Europa de Vest şi SUA.

Comisioanele şi tarifele de acces de peste Ocean sunt ridicate

Mai multe societăţi locale de brokeraj, printre care se numără Fairwind Securities, Intercapital Invest şi KBC Securities, oferă clienţilor platforme de tranzacţionare pe pieţele externe din Europa de Vest şi SUA. Prin aceste platforme de tranzacţionare online, investitorii au acces în timp real la cele mai mari burse din lume: NASDAQ şi NYSE din America de Nord, Euronext din Europa, Deutsche Boerse din Germania, London Stock Exchange din Anglia. Pentru a putea cumpăra şi vinde acţiuni americane sau germane, investitorii trebuie să încheie un contract cu brokerul care le oferă acces la platforma online şi să îşi deschidă un cont în valută la una dintre băncile agreate pentru operaţiunile de decontare şi post-tranzacţionare. Investiţiile pe pieţele externe nu sunt deloc ieftine.

Pentru piaţa americană, în funcţie de societatea locală de brokeraj, investitorul plăteşte un comision de tranzacţionare variabil cuprins între 0,15% şi 0,6%, un comision de ordin ce poate depăşi 25 de dolari în funcţie de valoarea ordinului plasat. De asemenea, pentru a avea acces la fluxul de date (cotaţiile acţiunilor, ştiri ale companiilor în timp real), investitorii trebuie să plătească un abonament ce poate ajunge la 30 de dolari/lună în funcţie de piaţa accesată. Dacă investitorul vrea să aibă acces la mai multe pieţe, trebuie să plătească un tarif de acces la fiecare dintre pieţe. Mai mult, pieţele nord-americane de capital sunt pieţe mature unde se rulează miliarde de euro zilnic, astfel că sunt încurajate prin comisioane mai mici tranzacţiile pentru valori mari. De cele mai multe ori o tranzacţie de sub 5.000 euro pe o bursă din Vest devine nerentabilă la nivelul cost plătit/randament potenţial.

Pentru pieţele vest-europene de acţiuni, comisionul de tranzacţionare variază între 0,2% şi 0,7%, la care se adaugă un comision de ordin ce poate atinge şi 20 euro, şi o taxă lunară de accesare a unei singure pieţe ce poate fi zero, în funcţie de comisioanele pe care le generează investitorul, şi ajunge la circa 5 euro. "Pentru a fi rentabilă, o investiţie pe piaţa americană de acţiuni ar trebui să fie în valoare de cel puţin 10.000-15.000 de euro. Valoarea medie a unui cont de tranzacţionare deschis de clienţii noştri urcă însă până la 30.000 de euro", spune Sergiu Mandiş, şeful departamentului de tranzacţionare din cadrul societăţii de brokeraj Fairwind Securities.

Adrian Lupşan, director general adjunct la societatea de brokeraj Intercapital Invest, apreciază că, în comparaţie cu tranzacţiile pe Bursa de la Bucureşti, tranzacţiile încheiate pe pieţele externe de acţiuni pot fi şi până la de două ori mai scumpe dacă valoarea acţiunilor străine vândute sau cum­părate este mai mică de 5.000 de euro.

Cumpărarea de acţiuni americane, mai ieftină prin CFD-uri

Recent, firma de brokeraj Tradeville a lansat tranzacţiile cu contracte pentru diferenţă (CFD-uri) pe titluri americane Google, Apple, Microsoft, Intel, LinkedIn şi Amazon. Cumpărătorii acestor instrumente vor fi expuşi atât aprecierii, cât şi scăderii acţiunilor respective la fel ca un investitor care achiziţionează direct respectivele acţiuni.

Şi alte firme de brokeraj permit tranzacţionarea de CFD-uri pe acţiuni americane. Este cazul polonezilor de la X-Trade Brokers (XTB), unul dintre cei mai mari intermediari de tranzacţii pe piaţa Forex din regiune. Tranzacţionarea prin intermediul CFD-urilor este, de regulă, mai ieftină decât achiziţia de acţiuni.

Pe de altă parte, deţinerea de acţiuni dă dreptul investitorului să participe la adunările generale ale acţionarilor (AGA). Şedinţele acţionarilor marilor companii americane sunt adevărate lecţii de business pentru antreprenorii locali, care pot participa la prezentări susţinute de manageri extrem de cunoscuţi, precum Steve Jobs (Apple) sau Warren Buffett (Berkshire Hathaway). Biletul de intrare la o astfel de AGA se poate dovedi însă foarte costisitor.

La adunările generale ale companiei de asigurări Berkshire Hathaway, din Omaha, pot participa doar investitorii care deţin acţiuni de tip A. O astfel de acţiune costă peste 114.000 de dolari.

Românii investesc în companii ai căror clienţi sunt

Cele mai accesate pieţe externe de către investitorii români sunt America de Nord cu cele două burse NASDAQ şi NYSE, Germania cu Deutsche Boerse şi Anglia cu London Stock Exchange. Pe piaţa americană, investitorii români investesc cel mai adesea acţiuni ale companiilor IT (Microsoft, Dell, Apple), pe piaţa germană în acţiuni ale producă­torilor auto (Daimler, BMW), iar la Londra în acţiuni ale companiilor de retail şi de telefonie (Vodafone). Produsele acestor companii sunt utilizate frecvent de aceştia în viaţa de zi cu zi.

"Românii sunt familiarizaţi cu produsele germane pe care le percep drept produse de calitate. Investesc în acţiuni ale producătorilor autor BMW sau Volkswagen nu neapărat pentru că reprezintă o miză financiară, ci pentru că aceştia cunosc produsele şi serviciile acestor companii şi au încredere în ele", afirmă Adrian Lupşan, directorul general adjunct la societatea de brokeraj Intercapital Invest.

Investitorii locali sunt atraşi nu doar de companiile ale căror produse le folosesc, ci au fost atraşi şi de valul de IPO-uri de pe pieţele mature de capital, având în vedere că pe Bursa de la Bucureşti nu a mai avut loc un IPO din 2008. Oferta de acţiuni derulată de reţeau de socializare LinkedIn în vederea listării pe NASDAQ a atras 352,8 milioane de dolari de la investitori, o mică parte din sumă provenind şi din România.

"Am avut câţiva clienţi care au subscris la oferta LinkedIn. Plasamentele au fost realizate în scop speculativ, acţiunile fiind vândute în scurt timp de la listare", spune Mandiş de la Fairwind Securities.

Indiferent că este vorba despre NASDAQ sau Deutsche Boerse, pieţe mult mai lichide decât piaţa locală de acţiuni, investiţiile pe pieţele externe expun investitorii locali unor riscuri ridicate. Cele mai mari riscuri derivă din faptul că pe aceste pieţe se tranzacţionează în euro sau dolari, iar randamentul sau profitul obţinut poate fi influenţat negativ de evoluţia cursul valutar.

De asemenea, deşi investitorii cunosc produsele companiilor în care investesc, aceştia sunt prea puţin familiarizaţi cu pieţele străine de capital, cu standardele de raportare contabilă. Ei trebuie să urmărească deciziile sau declaraţiile de politică monetară ale oficialilor băncilor centrale şi să fie pregătiţi pentru o reacţie puternică a pieţelor în cazul în care statisticile privind noile locuri de muncă din SUA sau autorizaţiile noi pentru construcţia de case nu se ridică la nivelul aşteptărilor investitorilor.