Faceţi un e-licitaţie pentru angajări la stat şi veţi avea fonduri europene pe bandă rulantă

Anunţul preşedintelui Traian Băsescu de ieri că vor fi oprite toate facturile către Uniunea Europeană a fost un şoc pentru tot sistemul de atragere a fondurilor europene.

Zilnic pleacă spre Bruxelles plăţi de circa 5 milioane de euro, iar nedecontarea acestora va majora deficitul bugetar instantaneu. Numai în locul lui Gheorghe Gherghina, secretatul de stat de la Finanţe care ţine bugetul de ani de zile, să nu fii.

Se fac trimiteri la o serie de plăţi ilegale făcute în judeţe conduse, nu-i aşa, de opoziţie. Este posibil, baronii locali au fost inventaţi de PSD, dar este greu de admis că şefii autorităţilor de management al fondurilor UE şi miniştrii cărora le raportează şi-au făcut treaba dacă s-a ajuns la o asemenea decizie.

Practic, România se teme ca orice factură trimisă de acum încolo la UE să nu fie considerată neeligibilă şi să fie oprite toate liniile de finanţare. În acest ritm, nu mai durează mult până nu vor fi trimişi aici oameni de la Comisie, ca în Grecia, care să asiste acordarea de fonduri nerambursabile.

Realitatea este că departamentele de fonduri europene, vestitele Autorităţi de Management (AM) şi subordonatele lor Organisme de Implementare (OI) au devenit surse de sinecuri pentru rudele şi cunoştinţele oamenilor politici.

Cum să funcţioneze coerent, strict şi eficient astfel de instituţii - de altfel un fel de stat în stat în fiecare minister, cu reguli de salarizare diferite, cu directorime şi dotări separate - dacă nicăieri nimeni nu a văzut vreun anunţ public de angajare, prin concurs cu salarii şi responsabilităţi la vedere, pentru poziţiile de acolo.

Ştie cineva cine conduce AM-urile şi OI-urile şi pe ce criterii au fost aleşi aceşti oameni? Posturi împărţite în subterane, aşa cum parcă dintr-o subterană este condusă şi Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), care administrează toate cele şapte autorităţi de management. Până în primăvara acestui an, a fost condusă de Ştefan Ciobanu, iar instituţia era în subordinea Ministerului de Finanţe.

Deşi era un om responsabil de cheltuirea a 20 miliarde de euro, puţini au auzit de el. Ca şi de Cătălin Vătafu, cel care a preluat în martie 2011 această funcţie, de data asta în subordinea premierului.

De ce nu se poate face un sistem comun, aşa cum este e-licitaţie la achiziţii publice, pentru toate angajările de la stat, unde fiecare instituţie să pună obligatoriu angajările pe care le are de făcut sau măcar "atribuirile", adică orice angajare făcută de o instituţie care trăieşte din bani publici.

De câtva timp se vehiculează ideea că centralizarea sistemului, prin crearea unui minister al fondurilor europene, va accelera absorbţia.

Fals. Oamenii sunt problema, nu structura instituţională. O structură instituţională de coordonare, ACIS, deja există.

Schimbaţi oamenii, scoateţi posturile la concursuri naţionale supravegheate cu camerele de luat vederi, ca la bac, şi veţi avea absorbţie.

Oricum, decizia abruptă de a opri decontările probabil că va uimi Bruxellesul. Pe români, nu.

Tăieri brutale de salarii şi creşteri dramatice de taxe făcute peste noapte, anunţuri intempestive de reorganizare a judeţelor, declaraţii dure despre chestiuni de acum 70 de ani nelămurite încă nici de istorici, dar care provoacă reacţii adverse gratuite la vecinii de azi - în ce direcţie poţi îndrepta o ţară cu astfel de manevre care aproape că răstoarnă barca?

Cât despre raportul efectiv pe justiţie dat ieri publicităţii, care arată că Uniunea Europeană îşi menţine neîncrederea faţă de România, nu este nicio surpriză. Când soţii miniştrilor şi fraţii preşedinţilor se amestecă cu interlopii la nunţi şi botezuri, ce semnal în direcţia unei justiţii mai puternice şi mai eficace poţi avea?