Creditorii privaţi au acceptat o pierdere de 21% pe deţinerile de obligaţiuni ale statului elen

Creditorii privaţi au acceptat o pierdere de 21% pe deţinerile de obligaţiuni emise de Grecia, în cadrul contribuţiei sectorului privat în acordul pe trei ani, de 159 miliarde euro, convenit de liderii europeni pentru salvarea statului elen, transmite Reuters.

Contribuţia netă sectorului privat este estimată de UE la 37 miliarde euro, la care se adaugă alte circa 13 miliarde euro printr-o răscumpărare de obligaţiuni de pe piaţă la preţuri reduse faţă de valoarea nominală. Astfel, în perioada 2011-2014, contribuţia netă a creditorilor privaţi ar fi de 50 miliarde euro, urmând să ajungă la 106 miliarde euro net în perioada 2011-2019, potrivit unui comunicat transmis joi seară de şefii de stat şi de guvern din zona euro, care nu oferă alte detalii.

Băncile, companiile de asigurări şi ceilalţi creditori privaţi ai Greciei au fost reprezentate la discuţiile de la Bruxelles de către Institutul pentru Finanţe Internaţionale (IIF), cel mai mare grup de lobby al instituţiilor fianciare la nivel mondial, cu peste 400 de companii membre.

IIF arată, într-un comunicat, că deţinătorii privaţi de obligaţiuni au patru variante de participare la bailout-ul Greciei, dintre care trei sub formă de schimb de titluri şi una de rostogolire a datoriilor în titluri noi cu maturitatea de 30 de ani, pe lângă schema de răscumpărare detaliată deja de UE.

Contribuţia acceptată de creditorii privaţi ar trebui să înlesnească accesul Greciei la finanţare de pe pieţe şi să reducă datoria totală a statului elen.

IIF notează că schimburile de obligaţiuni vor contribui la reducerea datoriei de stat a Greciei cu 13,5 miliarde euro. Totodată, prin oferirea "unui meniu de noi instrumente", grupul de lobby vrea să determine peste 90% dintre investitorii privaţi să participe la plan.

Astfel, Grecia va avea la dispoziţie finanţare de 54 miliarde euro de la mijlocul anului 2011 până la jumătatea lui 2014 şi un total de 135 miliarde euro de la jumătatea lui 2011 până la sfârşitul anului 2020, potrivit IIF.

Grupul de lobby nu a oferit estimări privind contribuţia netă, aşa cum este precizată în comunicatul UE.

Printre instituţiile financiare care au acceptat deja să participe se numără băncile Deutsche Bank, HSBC, BNP Paribas şi Societe Generale, plus asigurătorii Allianz, AXA şi Generali.

IIF consideră că deţinătorii privaţi de obligaţiuni greceşti vor participa în număr mare la bailout, datorită numărului mare de opţiuni şi diversităţii acestora.

Cele patru instrumente prin care creditorii privaţi vor putea participa la plan reprezintă schimbul de obligaţiuni la valoarea nominală în titluri cu maturitatea de 30 de ani, rostogolirea obligaţiunilor guvernamentale elene care ajung la scadenţă în titluri noi cu scadenţa la 30 de ani şi aceeaşi valoare, un schimb de obligaţiuni la 80% din valoare în titluri pe 30 de ani, dar şi un schimb la 80% în instrumente pe 15 ani. Dobânda în cazul primelor două variante ar fi de 4,5%, respectiv 6,42% pentru a treia şi 5,9% pentu a patra.

IIF anticipează că fiecare dintre aceste opţiuni va contribui în mod egal la program.

Dobânda fondurilor de 109 miliarde euro puse la dispoziţia Greciei în următorii trei ani de UE şi FMI prin programul de finanţare externă va fi de 3,5%, mult mai mică decât în cazul acordurilor încheiate în ultimele 18 luni cu Grecia, Irlanda şi Portugalia. În particular, UE şi FMI au încheiat un acord cu Grecia în mai 2010, angajând finanţare externă de 110 miliarde euro.

Acordul convenit de liderii europeni pentru Grecia, îndeosebi componenta de contribuţie a investitorilor privaţi, va conduce cel mai probabil la declararea default-ului selectiv pe guvernul elen de către agenţiile de rating, primul astfel de eveniment în istoria de 12 ani a zonei euro.

Fondul European de Stabiltiate Financiară (EFSF) va putea cumpăra obligaţiuni de stat pe piaţa secundară, dacă Banca Centrală Europeană va hotărî că astfel de operaţiuni sunt necesare pentru combaterea crizei. Totodată, EFSF va putea pentru prima dată să acorde linii de credit de precauţie statelor din zona euro înainte ca acestea să nu se mai poată finanţa de pe pieţe. Totodată, fondul va putea împrumuta bani către guverne pentru recapitalizarea băncilor cu probleme.

Consolidarea prerogativelor EFSF are rolul de a preveni crize în economii mai mari din zona euro, precum Italia sau Spania, din cauza unor probleme în economiile mai mici.

Ministrul japonez al Finanţelor Yoshishiko Noda a declarat că speră ca programul de bailout al Greciei să stabilizeze euro şi a afirmat că guvernul de la Tokyo este pregătit să cumpere în continuare obligaţiuni emise de EFSF. Fondul european se finanţează din pieţe prin emisiuni de obligaţiuni cu rating AAA. Moneda euro s-a depreciat puternic faţă de yenul japonez din cauza crizei datoriilor de stat, afectând veniturile exportatorilor niponi.

Liderii europeni au promis şi un "Plan Marshall" de investiţii publice europene pentru a ajuta economia elenă să iasă din recesiune.

Acordul la care au ajuns liderii europeni la summit-ul de joi de la Bruxelles se bazează pe "o poziţie comună" a cancelarului german Angela Merkel şi a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy. Cei doi lideri au purtat o rundă îndelungată de discuţii miercuri noapte, la care a participat şi preşedintele BCE Jean-Claude Trichet.

Aparent, Merkel a renunţat la opoziţia faţă de extinderea prerogativelor EFSF după ce Sarkozy a acceptat ca deţinătorii privaţi de obligaţiuni elene să suporte unele pierderi şi a renunţat la cererea Franţei pentru o taxă asupra băncilor prin care să finanţeze bailout-ul Greciei.

BCE a cedat de asemenea pe o chestiune de importanţă critică, semnalând că este pregătită să accepte un default temporar al Greciei.

Extinderea rolului EFSF trebuie aprobată de parlamentele naţionale ale statelor din zona euro, însă surse diploamtice susţin că legislativele din Germania, Olanda şi Finlanda vor sprijini cel mai probabil planul, deoarece aduce contribuţia investitorilor privaţi la salvarea Greciei.

Summit-ul de joi are şanse destul de reduse să conducă la o soluţionare rapidă şi completă a crizei datoriilor de stat din Grecia. Dacă economia statului elen nu revine rapid pe o creştere puternică şi sustenabilă, fapt considerat puţin probabil de către analişti, liderii europeni ar putea fi nevoiţi să ia noi decizii dificile în următorii ani.