Modelul conţinutului online plătit începe să prindă contur

Autor: Cristina Roşca 25.07.2011

Mai bine de patru secole, oamenii au plătit pentru ştirile pe care le citeau prin achiziţia unei publicaţii. După anul 2000, a venit momentul în care au primit aproape aceleaşi informaţii gratis pe internet.

Însă după euforia de început în care au pus totul la liber pe internet cu dorinţa de a atrage şi mai mulţi cititori, companiile media au realizat că această reţetă, deşi creşte audienţa publicaţiilor, mănâncă din venituri. Publicitatea câştigată pe internet nu reuşeşte să acopere pierderile înregistrate din scăderea abonamentelor şi a vânzărilor publicaţiilor la chioşcuri.

Primii care au realizat acest lucru au fost marile ziare economice ale lumii -The Wall Street Journal şi Financial Times. Aceste ziare nu au mai lăsat tot conţinutul gratis pe internet, iar acum sunt date ca exemple pozitive pentru faptul că reuşesc să treacă mai uşor criza.

De partea cealaltă, cei care au nevoie de informaţii financiare şi cei pentru care accesul în timp real la conţinutul unui articol "nu are preţ" sunt dispuşi să plătească.

În iulie 2010, un alt gigant media, News Corporation, companie con­trolată de mogulul Rupert Murdoch, a aplicat la rândul său modelul taxării conţinutului online pentru ziarele quality The Times şi Sunday Times din Marea Britanie. În primăvara acestui an l-a preluat şi cel mai influent ziar din Statele Unite, The New York Times.

Pe site-ul celor de la The Times din Marea Britanie trebuie doar să dai un click pe o ştire oarecare pentru ca oferta să apară mare pe ecran: 1 liră sterlină (1,14 euro sau 1,6 dolari) pentru acces la informaţii timp de 30 de zile, pentru ca apoi să plăteşti două lire sterline pe lună pentru aceeaşi informaţie.

La The Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar economic din lume, deţinut acum de News Corp., fără abonament ai acces doar la primele rânduri din ştire, suficiente pentru a te face curios şi să plăteşti cei 1,99 dolari (1,14 euro) pe săptămână pentru acces pe site-ul ziarului. Cu mai puţin de un dolar în plus, respectiv cu 2,69 de dolari poţi avea acces atât la varianta de print, cât şi la cea de online timp de o săptămână. Şi Financial Times foloseşte acelaşi model.

Un model ceva mai diferit oferă cei de la The New York Times, care au cel mai accesat site al unui ziar de la nivel mondial. Cititorii pot accesa gratuit până la 20 de ştiri înainte de a li se propune un abonament. De asemenea, revista americană Time are în vedere trecerea la citirea pe net contra unei taxe, în timp ce site-ul The Economist deja nu mai poate fi citit gratis.

În România, la finalul lui 2010, Ziarul Financiar a reluat modelul conţinutului online plătit, prin lansarea serviciului ZF Exclusiv, un produs ce conţine ştiri exclusive din business/ finanţe, ştiri produse de Ziarul Finan­ciar, Business Magazin şi Mediafax Business News. La mijlocul acestui an Ziarul Financiar a introdus un nou produs similar, cu plată, ZF English, un site cu ştiri în limba engleză.

"Urmărim şi noi ce se întâmplă în afară, ce fac ziarele mari, în special cele economice, cum îmbină pe internet conţinutul gratis cu cel plătit. Avem articole pe care nu le poţi găsi şi citi în altă parte, iar cititorii noştri sunt dispuşi să plătească pentru acest lucru. Cine se abonează la ZF Exclusiv poate citi cu câteva ore înainte articole care apar ulterior în ediţia print şi online", explică Ni­coleta Nedea, publisherul Diviziei de Business din cadrul Mediafax Group, din care fac parte Ziarul Financiar, re­vista Business Magazin şi Mediafax Business News. Într-un curent în care toată lumea spune că oamenii nu vor plăti pentru a citi articole de presă pe internet, ea spune ca semnalele şi rezultatele produsului ZF Exclusiv, după mai bine de şase luni de la lansare, sunt "încurajatoare".

"Până în prezent, singurele infor­maţii pentru care lumea este dispusă să plătească sunt informaţiile economice. Veniturile obţinute din ZF Exclusiv la jumătatea anului sunt la nivelul de cinci zerouri, cu potenţial clar de creştere. Şi ZF English începe să câştige cititori care au nevoie de acele infor­maţii şi sunt dispuşi să plătească un preţ pe ele", menţio­nează Ne­dea.

"Când am introdus serviciul ZF Exclusiv, în primele zile prima reacţie a cititorilor de pe online a fost de iritare. Ceea ce înainte puteau să citească gratis, dintr-o dată a devenit pe bani. La început nu au realizat ce înseamnă dacă nu citeşti aceeaşi ştire. Îmi amintesc de un articol despre Fondul Proprietatea care a fost publicat pe ZF Exclusiv. Informaţia din cadrul articolului era extrem de preţioasă şi dintr-o dată o parte din cititori au realizat că aveau nevoie de ea pe loc. Dacă o citeau a doua zi în ziar era mult prea târziu", menţionează Cristian Hostiuc, directorul editorial al Ziarului Financiar.

Pentru moment serviciile lansate de Ziarul Financiar se adresează compa­niilor, însă Nicoleta Nedea crede că există potenţial şi pentru persoane fizice, motiv pentru care vor fi lansate noi servicii similare pe mai multe segmente.

Marea provocare a tuturor pu­blishe­rilor din lume este să vadă dacă oamenii sunt dispuşi să plătească pentru articolele din politică, social, sport sau entertainment.

În Slovacia pu­blisherii de presă scrisă au pus tot conţinutul contra cost, lansând un abonament general. Acest sistem le permite abonaţilor oricăreia dintre publicaţiile parti­cipante să plătească 2,9 euro şi să primească în schimb timp de o lună acces la toate ştirile publicaţiilor care fac parte din grupul care s-a constituit pentru taxarea ştirilor. Modelul, la care se uită şi alţi publisheri din alte ţări, a câştigat teren.

Au trecut aproape 400 de ani de la apariţia primului ziar tipărit şi cele aproape patru secole au fost suficiente pentru a schimba complet conceptul de presă scrisă. De la modul de scriere la cel de realizare efectivă a unui ziar, toate s-au schimbat, însă de departe cea mai importantă influenţă a avut-o apariţia calculatorului iniţial şi a internetului ulterior. Acum întrebarea de pe buzele tuturor este "exista viaţă înainte de internet"?

Viaţă exista, însă durata de viaţă a unei ştiri era alta. Ştirea despre căderea gigantului financiar Lehman Brothers, care a fost bulgărele care a declanşat criza finan­ciară, a făcut încon­jurul lumii în câteva minute, şi asta doar datorită internetului, iar de trăit, trăieşte veşnic pe internet. Într-o eră în care nu exista decât varianta tipărită a unui ziar ştirea ar fi făcut în­conjurul lumii într-o zi, în condiţiile în care trebuia aşteptată apariţia la tarabe a ziarului. Mai mult, ştirea ar fi murit imediat ce ziarul era aruncat.

În aceste condiţii, toată lumea vorbeşte de moartea presei scrise ca mod de distribuire a conţinutului şi de victoria internetului. Această moarte este "grăbită" şi de criza financiară mondială care a lovit din plin industria media în general şi presa scrisă în particular.

Dar veniturile care se vehiculează pe online din publicitate, înainte să fie "aspirate" de Google sau Facebook sau alte medii sociale, nu sunt suficiente pentru a susţine redacţiile şi a realiza articole. Dincolo de discuţiile foarte animate despre viitor, veniturile din publicitatea online sunt astăzi pentru majoritatea ziarelor generaliste mai mult iluzii decât cifre de trecut în power-point-uri.

Mai mult, ştirile puse la liber pe net sunt şi ele la rândul lor "aspirate" de agregatoare care şi-au format un model de business din această practică şi para­zitează ziarele profesioniste.

O parte din aceste agregatoare, lansate ca atare şi declarate iniţial reviste ale presei, generaliste sau de business, au profitat de lipsa de viziune a publisherilor autohtoni care le-au permis acest lucru şi au preluat ani la rând titlurile şi ştirile esenţiale din ziare, iar acum afirmă că se poziţionează ca furnizori de informaţie concurenţi cu ziarele pe baza cărora şi-au format audienţa

"Noi credem că printul nu va muri. În noua eră modul de distribuţie a unui ar­ticol se schimbă. Întâi îl livrezi instan­taneu pe mobil, newslettere, online, fluxuri spe­cializate, video, iar apoi cu toate update-urile articolul va fi publicat în print. Sunt oameni care preferă să stea cu ziarul în faţă, să «simtă» articolul cu toate detaliile, unde este poziţionat în pagină sau cum este ilustrat. Din aprecierile noastre ziarul continuă să ofere o ierarhizare mai bună a subiectelor. Dacă pe online principalul avantaj este faptul că citeşti ştirea în timp real, în ziar simţi importanţa ştirii prin poziţionare. Pe de altă parte, marea provocare a noastră este să obţinem bani şi din celelalte canale de distribuţie, nu numai din print", a spus Nicoleta Nedea.