Investiţia în eoliene pas cu pas: cum se împart banii între avize de la SRI, drumuri şi mori de vânt

"De două ori am refăcut graficul pentru că dacă vă vine să credeţi am avut nevoie de autorizaţii de la SRI (Serviciul Român de Informaţii - n. red.) până la Ordinul Arhitecţilor. Şi toate aceste avize costă. Cel de la SRI de exemplu a costat 300 de lei şi sincer să fiu nu ştiu de ce a trebuit să-l luăm", a spus Vladimir Barbu, şeful serviciului de promovare pentru surse regenerabile de energie din cadrul Electrica.

Firma are în dezvoltare două parcuri eoliene, unu cu o capacitate de 48 MW în comuna Chirnogeni din Constanţa şi unu de 45 MW în comuna Frumuşiţa din Galaţi. Valoarea totală a investiţiei se va ridica la aproximativ 190 de milioane de euro, parcul de la Galaţi urmând să fie finalizat în prima jumătate a anului viitor, iar cel din Constanţa fiind programat pentru finalul lui 2012.

"Primul proiect, cel din Galaţi, va fi finanţat din fonduri proprii, din banii pe care-i mai avem din privatizări, iar pentru cel de-al doilea vom lua credite până la sfârşitul anului", a mai precizat reprezentantul Electrica.

Cel mai mult pe turbine

Partea de avizare, deşi consumă foarte mult timp pentru dezvoltatorii de parcuri eoliene, este dintre cel mai puţin costisitoare, ea reprezentând sub 1% din costurile totale ale unui proiect, conform datelor furnizate de Electrica. Astfel, circa 70% din toţi banii pentru un parc eolian se duc spre achiziţia de turbine.

Cum în România nu se află acum nicio fabrică pentru acest gen de echipamente, banii se duc în conturile unor companii precum Siemens, General Electric sau Vestas, care doar importă "morile de vânt". Următoarele ca importanţă sunt costurile legate de realizarea drumurilor şi a fundaţiilor, care ajung până la 12% din valoarea proiectului. Tot datele Electrica mai arată că lucrările electrice se ridică până la aproximativ 10% din valoarea unui parc eolian.

Îşi recuperează investiţia în numai 6 ani

În ciuda costurilor foarte mari, de aproape două milioane de euro pentru fiecare megawatt instalat în cazul Electrica, de peste două ori mai mult faţă de costul unui megawatt într-o centrală pe gaze de exemplu, reprezentanţii companiei spun că-şi vor recupera investiţia de 190 de milioane de euro în numai şase ani. Acest lucru se explică prin sistemul de certificate verzi prin care sunt subvenţionate investiţiile în domeniul resurselor regenerabile.

Specialiştii din piaţă au spus recent că în mod normal o astfel de investiţie nu ar trebui să se recupereze în mai puţin de 10 ani, o perioadă mai mică fiind un indiciu clar al faptului că sistemul de certificate este supradimensionat.

Electrica estimează că în perioada 2012- 2017 va primi anual pentru cele două parcuri eoliene peste 638.200 de certificate verzi. Preţul unui certificat verde variază între 27 şi 55 de euro, aşa că Electrica poate încasa din aceste instrumente maximum 210 mil. euro în doar şase ani.

În linii mari, sistemul de certificate verzi funcţionează în modul următor. Pentru fiecare megawatt/oră de energie produs din surse regenerabile, un producător primeşte un anumit număr de certificate verzi în funcţie de tehnologie.

Mai departe, aceste certificate sunt vândute către furnizorii de energie care trebuie să aibă anumite cote obligatorii de energie verde în coşul pe care îl livrează clienţilor. Aceste costuri sunt recuperate de furnizori prin creşterea facturilor pentru energia livrată populaţiei şi companiilor.

Totodată, producătorii de energie îşi pot vinde energia în piaţă. Acest mecanism a fost pus la punct pentru că România trebuie să-şi îndeplinească anumite ţinte în ceea ce priveşte ponderea energiei verzi în consumul final până în 2020, potrivit directivelor europene. În acelaşi timp, fără acest suport investiţiile în energie verde nu ar fi rentabile din cauza costurilor mult mai mari comparativ cu formele convenţionale de producere a energiei electrice.

Această schemă a fost principalul motiv pentru care giganţi internaţionali precum CEZ (Cehia), Enel (Italia) sau Energias de Portugal au pariat sute de milioane de euro pe România, parcurile eoliene fiind de altfel cea mai fierbinte afacere a momentului pe plan local.