La cererea publicului: despre manele (I)/ de Alexandru Ciolan

Din raţiuni nespecificate, pe care le bănuiesc dar pe care prefer să le las învăluite în misterul exprimării lacunare, am primit din partea "Ziarului de Duminică" întrebarea dacă mi-am propus… cumva… să scriu despre… manele. Manelele (în accepţia lor contemporană) şi tot ceea ce este asociat lor îmi repugnă, dar… facă-se voia Redacţiei! Despre manele, aşadar! În fond, voi vorbi, doar, despre manele, nu va trebui să le şi ascult.

Manea este un turcism - aşadar, un cuvânt de o oarecare vârstă… doar cu puţin mai în vârstă decât cohorta de neologisme latino-romanice care au occidentalizat vocabularul românesc şi l-au conectat la modernitatea culturală europeană. Deosebirea este că, în timp ce agrea (din fr. agréer) este simţit de toată lumea ca un neologism (apare, de altfel, în toate ediţiile succesive ale Dicţionarului de neologisme), manea este simţit ca un cuvânt vechi, de-un leat cu meterhanea, şuşanea, merdenea, bidinea, temenea, mult mai vechi decât alt turcism, cafenea. Eroare! Agrea şi manea au vârste similare în română. Percepţia diferită se datoreşte nu vechimii lor în limbă, ci provenienţei lor, prejudecata instilată oficial, de pe băncile şcolii, fiind că despărţirea de Orient şi adoptarea modelelor occidentale înseamnă, neapărat, "evoluţie".

Iată însă că, dacă este să ne luăm după ştiri de antepenultimă oră, balcanicele, înapoiatele muzici oriental-ţigăneşti sunt apreciate în progresistul Occident. Goran Bregovic ("Cred că de la sfârşitul universităţii n-am mai citit. Sigur, uneori o mai fac... Dar e şi ăsta un clişeu. Aşa cum trebuie să avem tablouri pe pereţi, aşa şi trebuie să citim. La urma urmei, nu trebuie să citesc toată viaţa.", corectnews.com 29 XI 10) l-a implicat pe Florin Salam într-un proiect cultural-muzical cu succes internaţional garantat: "Florin Salam pe felie cu Bregovici şi Eric Clapton" (evz.ro 19 V 11).

Să marcheze, oare, această întâlnire ieşirea în lumea mare a dispreţuitei muzici dâmboviţene…? (Nenea Iancu ar răspunde: "Ce! eşti copil!?") Aş! Cum să se uite Europa la noi? Nimic din ceea ce constituie sistemul de valori, instituţiile, rigoarea şi ordinea occidentale nu apare în manele.

Creditul bancar, motorul consumului, care este motorul economiei, nu-l atrage pe Alex de la Orăştie (ardelean, deh!) spre sudul Carpaţilor ("Fii a dracu minte proastă / că m-am luat după nevastă / m-a pus a dracu olteancă / să mă împrumut la bancă").

Turismul, alt motor al dezvoltării, e luat, în rimă şchioapă, peste picior: "Vrea gagica mea la mare / Că e albă pă picioare".

Advertisingul este coborât la statutul de autolaudă a unei guriste: "Îţi place guriţa mea, măi / Cu aromă de cafea, măi / De cafea braziliană / Ce vezi numai în reclamă".

Criza mondială are interdicţie de intrare în ţara şmecherilor: "S-a dat zvon în ţară / ca e criză financiară / dar nu mă interesează / pe mine nu mă afectează // Sunt prea vechi în meserie / am acte pe şmecherie / sunt în formă permanent / n-am cum să dau faliment".

Nici sfârşitul lumii nu ne poate atinge, de iubăreţi ce suntem: "Şi 2012 de-ar veni de 10 ori / la iubirea noastră mare / vom fi supravieţuitori".

Avem soluţii alternative dure ("Mi-a venit un gând nebun / Să pun la poartă un tun / Decât sa le dau cu pumnu / Mai bine împuşc cu tunu") sau estival-ştrengăreşti ("Mi-a dat doctorul regim / Să pun multă gheaţă în vin / E un regim special / Tratament de litoral").

Pentru noi, femeia e un înger… căzut ("Fetele toate / Stau pe plajă dezbrăcate / Şi aşteaptă disperate / Ca să fie agăţate"), iar căsătoria, o belea ("Ştiu că e mare păcat, mare păcat / Pentru că tu eşti însurat").

Industria modei e, pentru noi, ca să fim drepţi, inutilă ("Sunteţi frumoase şi aranjate, / Toate bine îmbrăcate, / Dar eu ştiţi ce fată aş vrea, / Să nu aibe nimic pe ea").

Nimeni nu e ca noi, iar rimele noastre sunt unice: "Eu fac banii cu talent / Duşmanii dau faliment / Am bani ca la BCR / Mă plac gagicuţele".

Când dansează din buric, nevestica noastră e… criminală: "Of, ce talent, nu-mi vine să cred, nu-mi vine să cred / Am o nevastă ca-n occident".

Una peste alta, ne-am adaptat şi învingem străinătatea cu armele ei: "Câţi bani am în buzunar n-au nici fondurile bani / Nici băncile mondiale / Trag cu cardul miliardul / Am mai mulţi bani ca sapardul / Trag cu cardul leii grei, euro şi dolărei".

Firea omenească fiind universală, nu putem să nu avem şi câteva lucruri în comun cu occidentalii, în primul rând ştiinţa negocierii: "Of, of dacă mă vrei / Te costă mulţi dolărei / Of, of ştim cum să-i luăm / Şi de bani îi scuturăm".

Cum să nu fie sedus Occidentul de geniul tembel (alt turcism!) care musteşte în versuri ca acestea…? Cum să nu ne cadă la picioare, mânca-i-am banii?

Serios, cât de serios se poate vorbi despre manele, data viitoare…

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.